http://www.protv.ro/emisiuni/shows/apropo-tv/video/14448?#videoplayer
luni, 15 decembrie 2008
vineri, 12 decembrie 2008
marți, 7 octombrie 2008
Ramai...
... Nu pleca
Mai vreau sa te privesc!
Vreau sa te culeg
Soapta de soapta
Lumina de lumina
Tristete de tristete
Cu ochii mei inaltati spre tine
Nu pleca!
Mi-e sete de buzele tale insingurate
Cu parfumuri
De liliac alb
Mi-e sete de privirile tale
Ascunzand cerul in fiecare mangaiere
Cu care ma imbratisezi...
Ramai!
luni, 15 septembrie 2008
Oliver live & unplugged
Marti, 16 septembrie 2008, incepand cu ora 13.00 Oliver va fi in direct la Radio 3 Net.
www.radio3net.ro
miercuri, 13 august 2008
Ploaie de stele
Azi noapte a fost ploaie de stele.
Nu am mai vazut niciodata stele cazatoare sau cel putin nu imi amintesc sa fi vazut. Tocmai din acest motiv nu am refuzat invitatia la Observatorul Astronomic. Din nefericire, cei de la observator s-au gandit sa inchida mai devreme astazi si sa ne lase sa ne chinuim sa vedem ploaia de stele pe un cer imbacsit in Bucuresti.
M-am intors cu coada intre picioare acasa foarte suparata si dezamagita.
M-am inarmat insa cu binoclu, suc si tigari (echipament necesar si folosit in general la toate vizionarile blocului) si am iesit in fata blocului ca sa observ spectacolul. Am avut grija sa aleg un loc intunecos ca sa pot observa mai bine.
Nici nu ma asezasem bine si brusc cerul s-a luminat total. A fost o scanteie puternica, aurie care a luminat totul in jurul ei. Pentru o clipa mi s-a taiat rasuflarea. Am ramas locului. A parut ca se ridica de la locul initial, se aprinde si dupa care am vazut doar dara lasata in timp ce se stingea. Intr-o fractiune de secunda a cazut. A fost un spectacol superb. Nu credeam sa fie atat de vizibil totul.
Primul fenomen vazut de mine a fost in jur de 23:35. Am vrut sa retraiesc senzatia si am stat rabdatoare sa vad ce mai urmeaza. Imi inchipuiam ca voi vedea o serie de stele cazatoare.... dar nici urma... incercam sa ma consolez cu gandul ca este singura stea cazatoare pe care mi-a fost dat s-o vad... superba dealtfel....
Primul fenomen vazut de mine a fost in jur de 23:35. Am vrut sa retraiesc senzatia si am stat rabdatoare sa vad ce mai urmeaza. Imi inchipuiam ca voi vedea o serie de stele cazatoare.... dar nici urma... incercam sa ma consolez cu gandul ca este singura stea cazatoare pe care mi-a fost dat s-o vad... superba dealtfel....
La 01:03, surpriza!!! Inca o stea. De data aceasta nu a mai fost la fel. Nu a mai existat acea scanteie orbitoare care sa lumineze totul in jurul ei. De data asta, o stea de pe cer a incetat si s-a stins usor. viteza a fost mult mai mica. Am putut sa urmaresc tot traseul si dara lasata.
Doua e cu sot, e ghinion... trebuie sa vad 3 stele mi-am spus.
Am asteptat cuminte si la cateva minute distanta, 01:12, am vazut deasupra capului o a treia stea. Din nefericire a fost de aceeasi natura cu cea de-a doua...
M-am intors cumintica in casa ca sa va povestesc si voua cum a fost...
Puteti sa mai vedeti stele cazatoare si in serile ce vor urma. Dar azi au fost foarte vizibile.
duminică, 10 august 2008
M-ai intrebat
M-ai intrebat: "Ti-s drag?"
Eu nu m-am intrebat de ce ma-ntrebi
Fara sa sovai spun:
"Da, imi esti drag
Mi-e draga firea-ti aspra
Ma tem si cred
Ca are un capat
Ca dincolo de el,
Se schimba-n duiosie
Si ca de n-ar fi astfel,
Nu mi-ai fi drag
Ochii de chihlimbar:
Mi-s dragi,
Iluminati de simtaminte
Cand nu sunt luminati
Sunt pietre;
Nu mi-ai fi drag de piatra.
Mi-s dragi acele tainice celule
Din care s-a plasmuit constiinta complicata,
Raspantiile si arabescul
Gandirii tale
Dar nu iubesc tacerea
Ce face infernal de vasta
Distanta dintre noi
Tot ce-i al tau iubesc
Tot cfe-i neprihanit si mandru
Altfel nu te-as iubi
De nu te-as fi iubit mai dinainte,
Fara sa stiu de ce."
M-ai intrebat - Nevera Stefanava
marți, 5 august 2008
New York (Fuckin' City)
Ieri am mers la Green Hours la o piesa care a meritat vazuta. "New York (fuckin' city)". Un inceput promitator: un tanar care incerca sa inregistreze un mesaj "de sinucidere" pentru mama lui... cu un pistol la tampla. Piesa s-a terminat cu acelasi tanar (Laurentiu Banescu), acelasi pistol, aceeasi mama... "Mama, m-am intors". 
Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat? cine l-a salvat? cine a influentat finalul? Intotdeauna i-am admirat pe cei care isi traiesc visul. Care viseaza sa scrie si scriu.... cei care vor sa faca automatica si nu se angajeaza in anul 2... pe cei care vor sa joace teatru si joaca... asta e si cazul cu tinerii de pe scena din subsolul de pe Victoriei. Au avut un vis si acum si-l traiesc. Unii dintre ei mai mult decat ceilalti... S-a ras mai mult de 60% din spectacol. Umor de situatie. Umor de limbaj. Umor de carcater...
O poveste despre nevoia de a te realiza, o etalare realistă şi nemiloasă a condiţiilor reale din orasele de provincie (in acest caz Târgovişte) potrivnice aspiraţiei de a fi cineva, de a face ceva, povestea altui eşec, acolo, la New York, eşec desfăşurat în condiţii materiale de vis şi drama rezultată din intersecţia lor. Autorul, Ştefan Peca, ţese foarte atent elementele realului şi semnificaţiile se inscriu în mod firesc în urzeală, arta teatrului işi impune exigenţele, fără a altera starea de firesc spre care tind realizatorii spectacolului.
Daca aveti ocazia va recomand sa mergeti la piesa. E usor de digerat, te face sa te simti bine, te face sa te gandesti la visele tale, la ce nu trebuie sa renunti, e revigoranta, e alceva...
Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat? cine l-a salvat? cine a influentat finalul? Intotdeauna i-am admirat pe cei care isi traiesc visul. Care viseaza sa scrie si scriu.... cei care vor sa faca automatica si nu se angajeaza in anul 2... pe cei care vor sa joace teatru si joaca... asta e si cazul cu tinerii de pe scena din subsolul de pe Victoriei. Au avut un vis si acum si-l traiesc. Unii dintre ei mai mult decat ceilalti... S-a ras mai mult de 60% din spectacol. Umor de situatie. Umor de limbaj. Umor de carcater...O poveste despre nevoia de a te realiza, o etalare realistă şi nemiloasă a condiţiilor reale din orasele de provincie (in acest caz Târgovişte) potrivnice aspiraţiei de a fi cineva, de a face ceva, povestea altui eşec, acolo, la New York, eşec desfăşurat în condiţii materiale de vis şi drama rezultată din intersecţia lor. Autorul, Ştefan Peca, ţese foarte atent elementele realului şi semnificaţiile se inscriu în mod firesc în urzeală, arta teatrului işi impune exigenţele, fără a altera starea de firesc spre care tind realizatorii spectacolului.
Daca aveti ocazia va recomand sa mergeti la piesa. E usor de digerat, te face sa te simti bine, te face sa te gandesti la visele tale, la ce nu trebuie sa renunti, e revigoranta, e alceva...
marți, 29 iulie 2008
Un turneu reusit
Sunt de foarte mult timp datoare cu impresii despre turneu. Nu am reusit sa ma mobilezez si sa astern pe hartie tot ce aveam de spus. De fapt, nici acum nu cred ca voi reusi sa transmit toate gandurile si toate trairile din ultimele 2-3 luni.
De cand eram pustoaica si ma uitam la videoclipurile Whitesnake cu acele tinere superbe imbracate foarte sumar care dansau provocator pe capotele masinilor si care se dezbracau pe ritmurile cantate de iubitii lor, imi doream sa fiu si eu printre ele. Senzatia pe care acele imagini mi-o dadeau (si cred ca mi-o mai transmit si astazi) era de libertate totala, fericire, frumos. Imi doream foarte tare sa patrund si eu in aceasta lume.
O alta piatra (de temelie) a fost pusa de povestirile lui Nicu Covaci despre turneele Phoenix. Orice scriitor la un moment dat adapteaza intamplarile reale. Eu, din dorinta de a verifica cat este real si cat este fictiune, l-am verificat constant pe Nicu punandu-i intrebari legate de turneele lor. Nu a reusit sa imi dea o alta varianta nici macar o data. Asadar... ce citisem eu acolo era perfect real... Trebuia sa verific cat de real poate fi totul...
Ei bine... mi-a suras norocul si am fost prezenta in tot Poetry Pop Tour.
In toti cei 3 ani de existenta Oliver, eu am lipsit... insa am recuperat din plin timpul pierdut si inca mi-e sete si as mai vrea... (de-abia astept sa vina toamna...)
Am verificat pe pielea mea tot ce stiam si aflasem despre Oliver. Fiecare concert a fost unic prin ceea ce transmitea. Nu conta daca era sau nu acelasi playlist... trairile erau diferite... senzatiile erau altele...
De fapt, in orice moment Oliver comunica. Am simtit asta de la prima auditie. Atunci mi-era usor jena sa spun in cuvinte senzatiile care ma cuprindeau. Eram in primele zile sau poate saptamani de Oliver. Atunci ne cunosteam. Prima oara cand am ascultat piesa "Fatal" in difuzoarele date la maxim, am avut senzatia de o penetrare lenta si extrem de placuta... (veti spune ca sunt dusa ... ) Am testat piesa si pe alte persoane si au avut aceeasi senzatie... Am ascultat de foarte multe ori piesele de pe Poetry Pop (fie pe disc sau in concerte) facand abstractie de versuri, de voce, ci ascultand doar partea instrumentala care imi dadea fiori. Simteam ca muzica imi penetra tot corpul, o vedeam intrand si invadandu-mi simturile, o simteam imbatandu-ma de fericire. Vedeam totul din exterior si era o senzatie stranie si placuta in acelasi timp. Ascultand si versurile, senzatiile deveneau infinit mai puternice.
Nu pot sa spun ca o piesa imi dadea trairi mai intense ca alta. Erau diferite dar la fel de puternice si de fapt simt asta si acum la orice reascultare. Nu sunt niciodata aceleasi senzatii. O piesa a reusit sa-mi transmita senzatii diferite in functie de moment, de stare. Am incercat sa trec in carnetel starile transmise de fiecare concert in parte.
Cel mai greu a fost sa ma las sedusa in timpul lansarii. Era primul meu concert Oliver pe care mi-as fi dorit sa-l traiesc trup si suflet insa treburile lumesti nu m-au lasat sa simt asta. Ma uitam din cand in cand la scena si la Oliverii care pareau niste zei urcati pe un piedestal. Imaginea era superba! Fetele alea nu aveau cum sa nu se indragosteasca de asa zei. Imi crestea inima cand vedeam fascinatia din ochii oamenilor. Bucuria era mult mai mare privind bucuria si satisfactia celorlalti. Ma hraneam din fericirea celorlalti.
Turneul a fost o incununare si o urmare fireasca a muncii depuse de noi toti pana atunci.
Cred ca nu m-am distrat niciodata atat de tare ca in tuneul Oliver. Emotii, oboseala, bucurii, suparari, impliniri. Nu a existat o zi care sa nu contina o avalansa de sentimente contradictorii. Totul a fost la intensitate maxima. De-abia astept sa o luam de la capat.
Si ca sa nu spuneti ca sunt in continuare rea si nu vreau sa impart din bucuriile traite in timpul tuneului, va ofer in prima vizionare cateva imagini din jam session-ul de la Timisoara.
Am ratacit pe undeva carnetelul meu alb si nu voi putea sa le trec in revista acum... raman datoare...
Pana una alta... hai sa va arat si voua cum ... se plictisesc Oliverii ... la drumul de intoarcere dintre Vama Veche inspre capitala, in maratonul de a ajunge in direct la Vio in emisiune la Radio Lynx. Va arat doar momentele de plictiseala... cele de fun sunt pastrate departe de ochii curiosilor...
marți, 15 iulie 2008
Clientul nostru - stapanul nostru. Episodul I
Daca tot am fost provocata... sa-i dau bice.
Povesteam intr-un post mai vechi de club Fucsia (parca asa se scrie) unde mr El Patron este un pustiulica de 20 de ani cu aere de businessman.
Nefericirea a facut sa nimeresc iar la o petrecere acolo. Un majorat. Ce frumoase erau majoratele pe vremea noastra... acasa cu gasca... acum nu mai esti trendy daca faci acasa.
M-am prezentat pe la 22.00 la acest party impreuna cu niste prieteni. Vreo 2-3 ore a fost liniste deplina. Nu in sensul muzical, ci in sensul ca absolut toti copilasii stateau pe la mese si nu dansa nimeni. Din nefericire nu prea aveau pe ce dansa. O muzica foarte urata. Politica clubului spunea ca nu au voie decat muzica electro - house si chestii de neinteles pentru urechile mele. Au mai avut cateva mici scapari ... ca sa se bucure si astia ca mine.
Tanarul El Patron nu vroia in ruptul capului sa puna alta muzica. Fusese inchiriat tot clubul. Toata consumatia era achitata conform intelegerii. A fost omis faptul ca la capitolul muzica, nu au voie sa puna alte stiluri. Si nu se cereau manele!!! Un rock, un pop, un funck ... Nu am avut cu cine sa ne intelegem. Noi, oameni civilizati, nu ne-am mai batut capul cu el si am inghitit in sec.
Asadar... daca vreti sa va simteti bine, NU MERGETI IN FUCSIA!!!!
luni, 7 iulie 2008
Astazi e ziua mea...
Cat de trist... In mod normal oricine este extrem de fericit cand vine ziua lui de nastere.
Nu stiu cum se face dar de ceva ani incoace ma apuca o mare tristete cand imi dau seama ca se apropie ziua mea. Starea nu dureaza decat pana in ziua cu pricina cand incep sa-mi revin.
Intotdeauna exista cineva care sa "o pupe pe nas pe batranica" si aceasta sa-si revina...
vineri, 4 iulie 2008
Clientul nostru - stapanul nostru?
Am crezut intotdeauna ca in ceea ce priveste prestatorii de servicii, se aplica zicala: clientul nostru - stapanul nostru. Cred ca de fapt ne dorim sa se aplice si tot incercam sa ne gandim pozitiv ca sa o vedem aplicata. In realitate lucrurile nu stau deloc asa. De cate ori nu s-a intamplat sa comandati ceva si sa vi se aduca altceva. Deunazi spuneam ca de fapt bulgarii sunt de vina pt ca nu cunosc limba si in loc de peste marinat ei aduc icre de peste. In Romania insa nu este o chestiune de limba. Pur si simplu e rea intentie. De ce sa oferim niste servicii bune cap-coada si sa fim dragutzi si amabili si sa ne respectam clientul pana la terminarea colaborarii cand putem sa-l fentam ca-i oferim super servicii la super preturi si cand incepe colaborarea sa ne dam arama pe fata. Nu e mai bine asa? Cam asta este mentalitatea romanului. Daca tot am invatat sa furam in perioada comunista de ce sa nu o facem si acum? Ce bine era in comunism... Aveam de toate, nu? Si acum? Sunt de toate dar de ce sa le platim cand putem sa-l furam pe client!
Cred ca am fost foarte prost crescuta si educata! Am fost invatata sa fiu dragutza si amabila cu oamenii. Saritoare si serviabila. Sa ofer, nu sa cer si sa astept sa mi se ofere, daca mi se ofera. Daca nu mi se ofera sa inghit in sec pentru ca mi-e mie rusine de rusinea altora.
Cum este posibil ca prestator de servicii sa nu-ti respecti clientul? Ok. Bun. Clientul-clientului-clientului tau pt ca acum toti sunt intermediari si sunt mai putini executanti. De ce sa punem osul la treaba cand e mai bine sa plimbam niste hartii si iese banu'.
Ma intreb inca de ce am deschis de-abia acum acest topic. Este o problema care apare de fapt in fiecare saptamana. De ce spui ca esti prestator de servicii cand tu de fapt nu ai chef sa faci nimic ca sa-ti intre acei bani in companie. De ce romanul isi seteaza un plafon de incasari la care vrea sa ajunga si in momentul in care a atins acel plafon nu incearca sa mai urce shtacheta ci ramane imobilizat acolo, desi ar avea sanse mari sa urce in continuare. Si chiar se straduieste sa nu ofere servicii pe masura ca nu cumva sa creasca incasarile peste plafonul setat.
Toate lucrurile astea imi lasa un gust atat de amar...
joi, 19 iunie 2008
miercuri, 11 iunie 2008
luni, 9 iunie 2008
marți, 3 iunie 2008
miercuri, 28 mai 2008
Oliver family
M-am tot abtinut sa nu scriu nimic de turneul Oliver decat la final. Am fost provocata insa... Nu voi divulga foarte multe... Voi lasa impresiile la final de turneu... - 28 iunie - Concert final, Unplugged in Green Hours.
Mergand la concertele Oliver, descopar ca fiecare concert imi da o alta stare si simt senzatii noi si diferite fata de concertul anterior. Vreau sa marturisesc ca eu m-am apucat sa notez in carnetelul alb trairile din fiecare concert si senzatiile pe care mi le transmite Oliver de fiecare data.
Cu Oliver, am descoperit ca am intrat intr-o familie foarte frumoasa si care ofera foarte multa dragoste neconditionat. Ne-am simtit excelent impreuna in acest inceput de turneu. Sunt convinsa ca dupa a doua parte a turneului voi avea si mai multe de povestit. De fapt stiu sigur ca mi-as dori sa nu se mai termine aceasta calatorie minunata in familia Oliver alaturi de acesti oameni frumosi. 
Solistu' Puscasu
Miciiiiiii
marți, 20 mai 2008
Oliver la Brasov
Puteti afla mai multe informatii depre tuneul Oliver. Poetry Pop accesand www.myspace.com/trupaoliver
sâmbătă, 17 mai 2008
Remember...
Yupee!!! In seara asta pot sa spun ca m-am distrat foarte bine.
Am inceput cu Spice, unde era petrecere Tuborg pentru Olimpiadele Comunicarii. Am felicitat castigatorii si ne-am pus pe dans. Ce-i drept erau mai mult minori si erau persoane care se simteau batrane in acel mediu. Eu m-am regasit foarte bine printre pusti. Alcoolul n-a intrat in schema in ceea ce ma priveste insa pofta de dans era oricum asa ca nu aveam nevoie de stimuli.
A fost foarte misto cum am putut sa dansam pe fix aceeasi muzica care se punea pe vremuri in Club A, dar acum eram intr-o locatie cu mult mai selecta. A fost si Ploaia!!! Si nu eram la karaoke! Si nici nu o cerusem eu! In jur de ora 4, cativa cetateni au simtit nevoia sa se reproduca si s-a oprit si muzica. Atunci am considerat necesar sa schimb locatia.
Afterhours de Salsa. Am zis ca aveam pofta de dans, nu? Si aici s-au mai schimbat lucrurile de cand am calcat pragul ultima oara. Nu era de nici o culoare muzica latino. House, R&B, Funk... orice dar nu salsa... Am comandat salsa ca sa ma pot desfasura un pic. Noroc ca am mai gasit parteneri de dans. Evident ca au aparut si tinerii de bani gata pusi pe agatat in clubul care atrage saptamanal mai mult femei decat barbati. S-a spart gasca rapid si aici.
Am pornit apoi in zona veche - Lipscani - in cautarea unei noi locatii. Aproape se facuse de ziua si am hotarat ca o plimbare pe strazile vechi ale Bucurestiului este mult mai adecvata... Aceleasi cladiri, pe ici pe colo reconsolidate, acelasi aer, acelasi miros... M-am umplut de placere...
A fost o seara: Remember anii studentiei... Remember vremurile Club A... in cu totul si cu totul alte locatii si cu alta companie...
Vreme trece... vreme vine...
Toate-s noi si noi'is toate...
marți, 6 mai 2008
Oliver la VDTV si la News & Fun cu Lucian Moga
duminică, 4 mai 2008
Raspunsul mut
Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...
Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...
Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...
De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...
Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...
Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...
Lasa-ma cu Minulescu si il voi devora... Sper sa te recunosti ascultatorule...
sâmbătă, 3 mai 2008
Oliver lansează Poetry Pop
_resize.jpg)
Trupa Oliver lansează, joi, 8 mai, de la ora 21.00, printr-un concert live în Studio Martin, albumul Poetry Pop, ce aduce muzica şi poezia aproape de public prin combinaţia sa de energie, romantism şi subtilitate.
Oliver a luat fiinţă în 2005, având în componenţă patru muzicieni experimentaţi: Doru Puşcaşu – voce şi chitară, Mircea Moroianu - chitară, Horia Gridan – bas şi Cristi Mateşan – tobe. Poetry Pop este rodul a trei ani de muncă. Pentru membrii trupei, albumul reprezintă însă mai mult de atât: este o invitaţie pentru public de a-şi personaliza paginile Poetry Pop cu propriile senzaţii stârnite de muzica Oliver.
„Am declinat în versuri şi muzică 12 trăiri personale. Pe cei care ne ascultă îi îndemnăm să retranspună versurile şi muzica în senzaţii. Astfel, noi nu propunem UN Poetry Pop. Există tot atâtea albume cu acest nume câte percepţii asupra muzicii noastre. Fiecare ascultator va fi deţinătorul unui album unicat prin prisma senzaţiilor pe care i le induce”, spune Mircea Moroianu.
Cele 12 piese de pe album se remarcă mai ales prin necenzurarea ideilor de compoziţie. Oliver încearcă o muzică diferită, un rock cult pe care-l descoperi treptat, reascultând melodiile.
Oliver a lucrat la albumul Poetry Pop alături de producătorul Janin Pasniciuc (AB4, Zebre, Dekadens) şi a introdus elemente electro şi funk în compoziţia pieselor. Pe disc apare şi un cover al piesei „Nu mă-ntreba” a lui Nicu Alifantis.
După concertul de lansare din Bucureşti, cei de la Oliver vor incepe un turneu de promovare a albumului, ce va conţine concerte în Braşov, Timişoara, Arad, Cluj, Târgu Mureş şi Constanţa.
vineri, 2 mai 2008
1 mai muncitoresc
Ei bine unii sunt mai fericiti si au parasit Bucurestiul de 1 mai iar altii mai harnici si mai muncitori au fost nevoiti sa ramana sechestrati aici.
Speram ca macar de 1 mai muncitoresc (avand in vedere ca orasul a fost cam gol toata saptamana) sa se circule mai bine in Bucuresti. Din nefericire si astazi am fost nevoita sa ma lupt cu soferii de duminica. Au iesit oamenii cu mic cu mare la plimbare... Parcurile au fost asaltate de bucuresteni, de zgomot si miros de mici. Am avut o tentativa de a ma plimba prin Herastrau dar am renuntat la plimbare si am preferat sa ma asez pe o banca retrasa de privirile curioase si zgomotul asurzitor creat de trecatori. Am vrut chiar sa ies in larg cu o barca dar si pe lac era foarte mult trafic...
Si daca tot am ajuns aici am zis sa ma opresc si la Hard Rock Cafe. Nu as putea spune ca am fost impresionata de locatie si mai degraba de servire, promptitudine si zambetele calde ale chelnerilor.
Daca vreti sa fiti serviti asa cum se cuvine va recomand sa mergeti la Hard Rock Cafe.
sâmbătă, 26 aprilie 2008
Ce bine e acasa...
Nu credeam ca o sa vina vremea cand voi spune: ce bine e acasa!
Pentru mine acasa, de foarte multi ani, inseamna Bucuresti. Cand merg la ai mei, merg la ai mei, nu merg acasa. Nu imi ofera niciodata conditiile pe care le am la mine acasa. Desi, fie vorba intre noi, tot datorita lor la mine acasa ma simt cel mai bine...
As minti daca as spune ca nu am fost bine primita, insa nu am avut niciodata un coltisor al meu unde sa pot sta doar cu mine. In momentul plecarii din casa alor mei s-a produs evacuarea... camera mea se transformase in uscator, calcatorie, atelier de croitorie si depozit... Acum parca incep sa revina la normal lucrurile... Am coltul meu din nou! Si este doar al meu!!! Am televizor!!! Am internet!!! Si chiar e buna conexiunea!!! Mi-a luat vreo ora sa reusesc sa ma conectez prin clicknet pt ca operatorii inainte de sarbatori nu mai inteleg notiunea termenului: amabil.
Ei bine, sunt acasa si este pentru prima oara cand nu am chef sa ies in oras cu vechii mei prieteni ci sa stau in patutul meu, in asternutul meu si sa zac asa in coltisorul meu...
Parca totul miroase a fericire... Si cand ma gandesc ca nu aveam nici un chef sa vin acasa...
joi, 17 aprilie 2008
Oliver. Poetry Pop
Oliver este o declaratie. Oliver este alegerea misterului in fata concretului, a emotiei in detrimentul placidului. Asculti Oliver, atunci esti o persoana ce prefera oricand un gand “la patru ace”, o privire plina de sarm, o fraza neterminata daruita misterului.
O carte, un pahar de vin, un flirt sunt sinonime unei piese Oliver.
Oliver este misterios si atragator, este experimentat dar nu blazat, este in acelasi timp excentric si plin de sarm. Oliver soarbe pana la fund cupa dureros de dulce a romantismului.
Oliver a luat fiinta in 2005 avand in componenta patru muzicieni experimentati. Oliver inseamna: Doru Puscasu – voce si chitara, Mircea Moroianu - chitara, Horia Gridan – bas si Cristi Matesan - tobe
Muzica nu se diferentiaza atat prin virtuozitate sau influente cat prin necenzurarea ideilor de compozitie. Muzica Oliver reiese ca un simplu rezultat al armoniei intre mintile membrilor trupei transmitand pasiune si energie imbracate in naturalete. Oliver incearca o muzica ce se vrea diferita, un rock cult, mai putin accesibil la prima auditie.
Oliver iti aduce poezia aproape, nu-ti serveste muzica pe tava, ci te lasa pe tine sa o gasesti pe undeva pe scena printr-o feerie de lumini.
Poetry Pop
Lansarea albumului Oliver. Poetry Pop va avea loc joi, 8 mai, ora 21.00 in Studio Martin. 3 ani de munca incununati cu succes.
Oliver a cristalizat 12 trairi personale declinandu-le in versuri si muzica – in simetrie, ascultatorul este indemnat sa retranspuna versurile si muzica in senzatiile personale. Oliver vine ca un indemn catre ascultator si ii propune sa personalizeze paginile Poetry Pop cu impresia subiectiva traita in timpul celor 12 melodii Oliver.
Astfel, Oliver nu lanseaza UN album. Exista atatea albume cate perceptii diferite, perceptii ale unui ascultator, a 10 sau 10 mii care rezoneaza diferit cu armoniile propuse (si doar atat) de Oliver. Este un indemn, o incurajare, o prietenie bazata tocmai pe conflictul dintre perceptii – o polemica.
http://www.olivermusic.ro/
www.myspace.com/trupaoliver
miercuri, 9 aprilie 2008
New trend?
Aseara eram in trecere pe la Green Hours si pentru cateva clipe m-am speriat. Vad un pompier fara casca care se agita si se tot invartea de colo colo. Nu eram foarte sigura ca e pompier... nu imi venea in minte culoarea lor reprezentativa. Ideea e ca acest tanar era intr-o salopeta de un portocaliu tipator, cingatoare neagra regulamentar si cizme de cauciuc.
Dupa outfit eram convinsa ca nu e un simplu spectator la piesa care s-a jucat aseara la Green. Il cam dadeau de gol ochelarii mari si rotunzi de tocilar. Nu s-ar fi asortat cu o posibila casca. Eram total dezorientata daca era pompier... sau poate gunoier... (imi sugerau baietii de la bar)...
Se pare insa ca sunt in urma de tot... sunt depasita complet... asa este trendy in lumea gay-lor mai nou... trebuie sa atragi atentia si daca mai stai un pic si cu poponetzu in vant... este perfect!
Asa ca dragilor... va rog sa urmati exemplul tanarului si sa completam lumea asta de ciudati si ciudateniile lor. (ca si cum nu avea destui)
Dupa outfit eram convinsa ca nu e un simplu spectator la piesa care s-a jucat aseara la Green. Il cam dadeau de gol ochelarii mari si rotunzi de tocilar. Nu s-ar fi asortat cu o posibila casca. Eram total dezorientata daca era pompier... sau poate gunoier... (imi sugerau baietii de la bar)...
Se pare insa ca sunt in urma de tot... sunt depasita complet... asa este trendy in lumea gay-lor mai nou... trebuie sa atragi atentia si daca mai stai un pic si cu poponetzu in vant... este perfect!
Asa ca dragilor... va rog sa urmati exemplul tanarului si sa completam lumea asta de ciudati si ciudateniile lor. (ca si cum nu avea destui)
luni, 7 aprilie 2008
Cum poti claca in fata unei persoane
Desi sunt o fire total dezinhibata si am destul de mult tupeu, mi s-a intamplat sa clachez in fata anumitor persoane. Persoanele la care ma refer au fost in proportie de 80-90% barbati evident. Ce faceu acele persoane de ma inhibau in asemenea hal? Prima oara cand mi s-a intamplat acest lucru a fost cand eram in liceu. Eram foarte indragostita de prietenul unor prieteni apropiati cu care ma mai intalneam cand ieseam in gasca. Nu era de deloc acel fat frumos la care viseaza toate liceenele. Era un tip nu foarte inalt, genul mai grasunel care la pustoaice nu prindea bine pe vremea aia, tuns scurt si cu nasul foarte proeminent. De fapt nasul fusese punctul lui forte. Nu va ganditi la prostii! Intotdeauna m-au atras mai tare parti ale corpului care ieseau in evidenta (si nu prin frumusete) decat acea frumusete clasica de bibelou. Ei bine, tipul asta, desi era un pic mai mic de inaltime decat mine, reusea sa ma faca sa ma pierd in fata lui. Daca ramaneam singuri nu reuseam sa articulez doua cuvinte. Ma balbaiam... ma fastaceam... eram ingrozitoare... Efectiv clacam cand ma intalneam cu el. In acelasi timp imi doaream sa ma intalnesc cat mai des cu el... Cand eram in gasca totul era ok. Vorbeam, radeam, socializam. Cand ramaneam doar noi doi singuri eram terminata... Era si genul de barbat mai tacut si necomunicand cand ramaneam doar noi doi, toate acele momente de liniste deveneau foarte apasatoare...
Sefi care se impun si care m-au facut sa fiu retinuta si fastacita am avut. In general acest sentiment este la inceputul unei relatii profesionale. Cea mai sigura cale e sa arunci mici glumite si se destinde rapid atmosfera. Am observat de-a lungul timpului ca aceste persoane care se impun prin prezenta, nu sunt neaparat la fel de impunatoare si in limbaj.
Am reusit sa rup o astfel de bariera dupa ce, desi ma intimidam in fata unui astfel de tip impunator, l-am supus unor lungi conversatii telefonice in care ne destainuiam ore intregi. Are rezultate! Intotdeauna cand exista un canal care face legatura intre emitator si receptor... comunicarea este mult mai facila. Te poti gandi ca celalalt e tolanit in pat sau poate chiar e in pielea goala. Citisem la un moment dat ca solutia cea mai buna in situatii de genul acesta este sa-ti inchipui interlocutorul ca sta pe wc. Facand aceste scenarii automat devii mai relaxat.
Cel mai ciudat este ca nu am avut niciodata trac la examene orale. Intotdeauna am fost relaxata. Inclusiv pe scena am fost relexata.
Practic, nu este suficient sa fii o persoana dezinhibata. Poti avea surpriza si sa nimeresti un tip in fata caruia te pierzi. Sa clachezi pur si simplu.
vineri, 4 aprilie 2008
Un pic de Salsa...
Ca sa respect un pic si tema acestui blog, hai sa mai scriu cate ceva despre viata de noapte...
Nu va inchipuiti ca am stat in casa si de-asta nu am mai scris. Am tot iesit si de-asta n-am avut timp sa stau la un calculator ca sa va povestesc si voua.
O scurta trecere prin El Grande Comandante unde era foarte gol... ce-i drept era inca devreme... in jur de 22.00. La cateva strazi distanta, insa, la Salsa, petrecerea era deja in toi. Ma gandeam ca am ajuns prea devreme. N-am mai fost joia in Salsa de anul trecut. Uitasem ca e muuuultaaaaaaa salsa... Nu ma supara acest lucru, ci doar faptul ca sunt prea putini baieti care stiu sa danseze. Si daca cumva esti si inalta, pentru ca asa te-a lasat mama natura, este si mai nasol...
...nimic palpitant... o seara de joi...
Cum e cu seductia...
Desi suntem egali, femei si barbati, comportamentele si atitudinile noastre difera, uneori chiar foarte mult. Se poate observa cat de diferiti suntem mai ales in materie de sex si seductie.
Atunci cum se face ca totusi ne indragostim? Pur si simplu, poate, pentru ca suntem complementari… Indiferent de zona geografica unde am locui, ritualul seductiei este acelasi, si este format din mai multe etape. Unii au identificat aceste etape si chiar le pun in practica, uneori poate inconstient.
Mai intai, trebuie sa atragi atentia persoanei care te intereseaza. Tacticile variaza, nu doar de la un sex la altul, ci chiar si de la un barbat la altul (sau de la o femeie la alta). Peste tot, femeile isi vor pune in valoare sarmul fizic, isi vor scoate in evidenta atu-urile, iar barbatii - forta fizica si bogatia. Barbatii fac parada, femeile provoaca. De exemplu, barbatul va avea tendinta sa se impauneze, sa arate cat de puternic este el. Mesajul transmis de el va fi: "Uita-te la mine! Nu sunt un oarecare, poti avea incredere in mine, si iti pot oferi siguranta si comfort." Femeia, la randul sau, isi va cambra spatele, isi va impinge sanii inainte si isi va pune soldurile in evidenta, atragand astfel interesul sexual al barbatului. Caci, sa nu fim ipocrite, obiectivul suprem al procesului de seductie este reproducerea speciei.
Atunci cum se face ca totusi ne indragostim? Pur si simplu, poate, pentru ca suntem complementari… Indiferent de zona geografica unde am locui, ritualul seductiei este acelasi, si este format din mai multe etape. Unii au identificat aceste etape si chiar le pun in practica, uneori poate inconstient.
Mai intai, trebuie sa atragi atentia persoanei care te intereseaza. Tacticile variaza, nu doar de la un sex la altul, ci chiar si de la un barbat la altul (sau de la o femeie la alta). Peste tot, femeile isi vor pune in valoare sarmul fizic, isi vor scoate in evidenta atu-urile, iar barbatii - forta fizica si bogatia. Barbatii fac parada, femeile provoaca. De exemplu, barbatul va avea tendinta sa se impauneze, sa arate cat de puternic este el. Mesajul transmis de el va fi: "Uita-te la mine! Nu sunt un oarecare, poti avea incredere in mine, si iti pot oferi siguranta si comfort." Femeia, la randul sau, isi va cambra spatele, isi va impinge sanii inainte si isi va pune soldurile in evidenta, atragand astfel interesul sexual al barbatului. Caci, sa nu fim ipocrite, obiectivul suprem al procesului de seductie este reproducerea speciei.
L-am vazut, ne-a placut, ce ramane de facut? Intalnirea privirilor! Iti mai aduci aminte de primul moment in care ai privit in ochi un barbat care te atragea: intr-o secunda ai stiut daca sentimentul este reciproc. Privirea este cel mai eficace instrument de seductie la indemana omului. Si este cel care are rezultate cel mai rapid. Ne este imposibil sa rezistam unei priviri pentru ca declanseaza, printre altele, doua emotii fundamentale: atractia sau repulsia. Nu degeaba se spune ca amantii se "devoreaza din priviri"… Daca persoana din fata ta schiteaza un suras, acesta poate fi inceputul unei adevarate povesti de dragoste. Sunt barbati care pur si simplu sunt atrasi si cedeaza in fata unei femei care are curajul sa-i infrunte privirea pret de mai multe secunde. Exista si femei care aplica exact aceeasi tehnica dar mai mult ca un joc. Femeile sunt atrase de barbatii puternici iar un barbat care nu reuseste sa infrunte privirea unei femei automat este un barbat slab si nu este la fel de atragator ca unul puternic. Pana la urma tuturor ne plac barbatii puternici. Preferam un barbat adevarat pe un motor decat unul care conduce ultima fitza de masina decapotabila. Primul specimen este cel la care cu toate visam insa nu toate au curajul sa recunoasca acest lucru. Motoristul nu iti ofera siguranta zilei de maine si atunci, varianta sigura este sa te arunci in bratele tanarului cu masina de fitze pentru ca consideri ca iti ofera confortul pe care il cauti.
Urmeaza conversatia care este hotaratoare. A discuta este cel mai facil si mai bun mod de a sparge gheata si de a-ti arata personalitatea. Ce-i drept, poate exista o atractie ingrozitor de mare si sa simti ca nu mai ai cuvinte, ca iti raman cuvintele in gat. Desi sunt o persoana extrem de volubila, de-a lungul timpului am gasit si barbati in fata carora am clacat si nu eram in stare sa leg doua vorbe coerent. Si nu erau niste super barbati, super manechini... Pur si simplu emanau forta si ma intimidam in prezenta lor.
De fapt, in momentul cand incepem sa conversam, nu conteaza asa mult ceea ce spunem ci modul in care o facem. Cei mai multi dintre noi ignora puterea de seductie a vocii: aceasta ne dezvaluie personalitatea, precum si intentiile, educatia, originile sociale si culturale. Evident si limbajul trupului conteaza foarte tare. Iar cele doua combinate pot genera un triumf. Oricum, dintre cei doi tineri mentionati mai sus, cu siguranta vei avea ce conversa cu motoristul, care iti va face o multime de scenarii si povesti si fara sa-ti dai seama vei ramane captiva in lumea lui pentru o vreme.
Bun... si acum urmeaza firesc contactul fizic. Usor! Nu e inca ACEL contact fizic! Contrar cliseelor, femeia este cea care, in 75% din cazuri, face primul pas. De cele mai multe ori, primul contact fizic consta intr-o atingere a umarului barbatului sau o usoara mangaiere a bratului sau mainii. Acest gest trebuie sa para spontan, dar de fapt este intentionat, planuit: in acest fel, femeia isi manifesta receptivitatea si indica barbatului ca are permisiunea de a lua initiativa. Ceea ce el face, luandu-i mana sau strangand-o in brate. Tot el este cel care lanseaza primele invitatii, fie pentru o plimbare, fie pentru sex. Relatia se poate termina la aceasta etapa daca unul dintre parteneri se grabeste sau pierde "ritmul". Procesul de seductie are nevoie de incurajare, dar si de domesticire.
O ultima etapa din acest lung drum este cea a sincronizarii corporale, in care fiecare se face ecoul celuilalt. Fata in fata, cei doi se inclina usor unul catre celalalt, aratand astfel receptivitatea reciproca, beau simultan din pahare sau isi incruciseaza picioarele in acelasi moment. Aceasta tendinta de "oglindire" este un indiciu ca relatia sexuala si amoroasa - "dansul dragostei" - devine posibil. Majoritatea povestilor de iubire au urmat acelasi tipar. Acest proces poate fi mai rapid, si atunci vorbim despre "dragoste la prima vedere" sau "coup de foudre", sau poate dura cateva luni, timp in care cei doi parteneri se "imblanzesc" reciproc, progresiv, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre celalalt inainte de a se indragosti complet.
O ultima etapa din acest lung drum este cea a sincronizarii corporale, in care fiecare se face ecoul celuilalt. Fata in fata, cei doi se inclina usor unul catre celalalt, aratand astfel receptivitatea reciproca, beau simultan din pahare sau isi incruciseaza picioarele in acelasi moment. Aceasta tendinta de "oglindire" este un indiciu ca relatia sexuala si amoroasa - "dansul dragostei" - devine posibil. Majoritatea povestilor de iubire au urmat acelasi tipar. Acest proces poate fi mai rapid, si atunci vorbim despre "dragoste la prima vedere" sau "coup de foudre", sau poate dura cateva luni, timp in care cei doi parteneri se "imblanzesc" reciproc, progresiv, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre celalalt inainte de a se indragosti complet.
Exista intr-adevar persoane care stapanesc foarte bine aceste arme ale seductiei si pentru care totul se intampla natural dar si persoane care au de muncit fie ca nu detin aceste arme, fie ca nu au curajul sa le puna in aplicare.
marți, 18 martie 2008
Cum e sa fii hotz....
Dupa un an de stat in Bucuresti, eu inca credeam ca oamenii sunt buni si blanzi. Nu vroiam sa accept ca oamenii pot fi rauvoitori si ca isi urmaresc doar propriile interese. Treptat am inceput sa vad toate aceste lucruri lovindu-ma de ele. Din nefericire eu nu ma pot schimba si sunt in continuare acelasi om bun si saritor care a aparut in capitala in urma cu vreo 8 ani.
Poate din cauza felului meu de a fi, am reusit sa ma intersectez de multe ori cu talhari. Din fericire, cam de fiecare data mi-au fost furate bunuri minime pe care, si pe alea am reusit sa le recuperez intr-un timp foarte scurt... Intotdeauna m-a deranjat mai mult gestul in sine. Mi-a fost calcata intimitatea si asta durut cel mai tare. Nu te mai simti sigur nici in propria masina. Macar daca toate astea s-ar fi intamplat in cartiere marginase. Dar nu! De fiecare data in plin centrul capitalei.
Aseara, m-am dus la Facultatea de Litere ca sa-i vad pe cei de la Kumm in concert. Nu ca as fi mare fan dar scopul a fost tot networking si in cazul meu intotdeauna are rezultate.
Cand am plecat am constatat cu stupoare ca imi fusese sparta masina. Pagubele nu pot sa zic ca au fost mari: un casetofon din 1900 toamna care era stricat de luni bune (norocul meu!), doua parfumuri dintre care unul era gol golutz si doua perechi de ochelari - una fiind rupta dar avea o mare valoare sentimentala.
Cum poti sa fii hot si sa spargi la nimereala fara sa te uiti. Stiu ca nu ai timp sa verifici dar cred ca oricine ar putea face diferenta intre un casetofon obosit si un mp3 player sau cd player...
Si cum se poate sa dai la o parte un parfum pe jumatate plin si sa preferi unul gol... Ei bine se pare ca masinutza mea nu a intrat pe mana unor hoti cu prea mare dexteritate... Ma gandesc ca totusi am fost norocoasa pentru ca daca ar mai fi facut un mic research ar mai fi avut ce sa ia... Norocul meu!
Aviz amatorilor: Cand iesiti in oras, mai ales daca iesiti la o bere, mai bine lasati masina acasa.
duminică, 16 martie 2008
Oh da! Striptease masculin...
Toate canalele media vuiesc inainte de 1 si 8 martie anuntand tot felul de show-uri de striptease masculin: Chippendales, Flamingo, Loco Boys.
Am fost dusa si eu la un astfel de show... Au venit 8 tineri spanioli - Loco Boys. Nu am apucat sa ma informez despre cum decurg astfel de show-uri dar puteam usor banui ca ma voi intersecta cu o mare de femei NF, extaziate, isterice si dornice sa pipaie tinerii imbracati sumar. 
Primul aspect enervant a fost faptul ca eram toate aliniate pe scaune. Macar de ar fi fost sala plina dar era pe jumatate goala. Dupa un suspans prelungit in care mi se lungisera urechile si mi-era lene sa merg sa fumez o tigara pt ca trebuia sa ies din sala palatului (nu se mai fumeaza in locuri publice), s-a auzit o voce masculina care indemna doamnele sa fie si mai isterice pt ca urmau sa apara: LOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOO BOOOOOOYSSSSS.
Ni s-a dat un filmuletz de prezentare al tinerilor in care chipurile lor erau in general taiate. Accentul se punea pe alte podoabe de-ale tinerilor (nu va ganditi la puzte).
Apare intr-un final un taran venit de la madrid. Batran, murdar, pletos si jegos (ca sa rimeze). Incepe sa se bage in seama cu diverse doamne... Nu era de nicio culoare atragator. A urcat pe scena si dupa cateva minute a inceput sa mai scape din haine si sa ne arate muschii in toata splendoarea lor... Dragutz tanarul... 
Si asa, rand pe rand... au au defilat prin fata "celor mai frumoase femei din Romania" (dupa cum spunea prezentatorul spectacolului) cei 8 baieti de la Loco Boys. Bineinteles ca doamnele erau in extaz. Nu au avut toate curajul sa urce pe scena la invitatiile tinerilor si s-au multumit sa-i atinga cand veneau ei in sala.
Se pare insa ca unele au fost tare timide in ceea ce priveste urcatul pe scena dar nu s-au sfiit sa treaca si un pic la actiune si sa tabare pe tanar incercand chiar si un sex oral... Este mai intim sa incerci asta in mijlocul a 20 - 30 de femei care sunt in jurul tau decat pe scena unde exista si riscul de a fi filmata si fotografiata... Sa zicem ca le putem intelege... unora le este mai greu sa reziste in fata unor masculi bine, total dezechipati si erecti in toata splendoarea lor...
Gurile rele spun ca acest echipaj de 8 tineri fac cel mai tare show erotic pentru doamne... si norocoasa de mine, fix la show-ul lor am fost de 8 martie...
Exista prietenie pura intre un barbat si o femeie?
Am avut aceasta discutie cu un prieten in weekend si nu am reusit sa cadem de acord de nici o culoare. Prin firea mea volubila si sociabila reusesc sa-mi fac foarte multi prieteni. Intr-adevar prefer intotdeauna compania barbatilor si nu a femeilor. Ce sa discut cu ele? Cum se aplica fardul x pe pleoapa, e mai bine sa folosesti fond de ten sau pudra si chestii de-astea? Nici macar in revistele de gagici nu citesc aceste rubrici pt ca mi se par inutile...
Revenind la subiectul nostru...
Ei bine, eu chiar am relatii de prietenie si atat(!) cu mai multi exponenti ai sexului tare. Si nu sunt bazate decat pe incredere, respect si pur si simplu prietenie. Nu exista nici macar un gram de atractie sexuala. Pur si simplu nu exista. Chiar am locuit cu un prieten un an de zile, se intampla chiar sa dormim in unele nopti si in acelasi pat... dar nu s-a intamplat nimic. Absolut nimic. Nici macar un sarut mai intim. Nimic! Nimic! Poate este doar exceptia...
Intr-adevar in orice astfel de relatii unul dintre membri e posibil sa vrea mai mult de la celalalt si la un moment dat poate prinde curaj si incearca sa treaca peste acea bariera a prieteniei. Celalat e posibil sa nu doreasca si sa nu poata accepta o altfel de relatie si atunci da reject. Urmarea poate sa fie in doua directii care depind de mai multi factori: longevitatea prieteniei, nivelul de discutii la care s-a ajuns pana atunci, varsta celor doua persoane, experienta lor etc. Cand te afli la o varsta frageda, cel refuzat din cauza lipsei de maturitate, exista riscul sa nu interpreteze corect refuzul si atunci sa arunce pe fereastra toata prietenia. Cand deja suntem persoane mature, putem sa privim aceste lucruri si altfel si reusim sa nu le facem sa ne afecteze relatia de prietenie. Prin comunicare poti reusi sa-i explici celuilalt unde trebuie sa se opreasca.
Pana la urma sex putem gasi pe toate gardurile... Prieteni adevarati mai putin...
vineri, 7 martie 2008
Vine vara!!!
Am obosit... si asta nu este din cauza ca aseara am facut clubbing ci pentru ca sunt la birou de la ora 9. Ei bine... intr-adevar si la mine se aplica zicala: cum iti asterni asa dormi... eu am ales asta si acum accept consecintele...
Dar nu este drept! Gata! A venit primavara! Vine vara!!! De-abia astept serile la bere la motoare... cand nu poti sa pleci decat dupa ce te-ai racorit bine de tot cu cateva beri reci... deja salivez gandindu-ma (mai rau e ca e 9 dimineata). Ce betzivanca m-am facut... de fapt m-am cumintit... ca n-am mai baut bine de multa vreme...
Trebuie sa corectam acest aspect pana nu imi pierd antrenamentul...
duminică, 2 martie 2008
Inducere in eroare...
Se pare ca soarta a vrut sa va pacalesc... Numele blogului si tot planul era sa va povestesc despre ce se mai intampla noaptea prin Bucuresti. Se pare ca Cel de Sus nu vrea sa ma lase sa mai fac asta... Weekendul trecut am trecut prin chinuri groaznice cu maseaua iar weekendul asta am fost tzintuita la pat din cauza unei raceli ingrozitoare... Toata lumea s-a imbolnavit. Febra, frisoane, durere in tot corpul, aspirina, frectie... Ce pacat ca weekend-ul are doar 2 zile... si in astea eu a trebuit sa fiu bolnava...
Asadar se pare ca, dupa cum vedeti, nu va mai tin proaspat informati in ceea ce priveste viata de noapte in Bucuresti... Va invit pe voi, cei mai harnici si mai sanatosi ca mine sa veniti cu stiri din piata. In cursul saptamanii se pare ca nu se supara nimeni daca ies... De ieisiri am timp, problema e ca nu am timp si sa va povestesc chiar tot...
Asadar se pare ca, dupa cum vedeti, nu va mai tin proaspat informati in ceea ce priveste viata de noapte in Bucuresti... Va invit pe voi, cei mai harnici si mai sanatosi ca mine sa veniti cu stiri din piata. In cursul saptamanii se pare ca nu se supara nimeni daca ies... De ieisiri am timp, problema e ca nu am timp si sa va povestesc chiar tot...
Voi fi mai harnica pe viitor. Va promit asta!
joi, 28 februarie 2008
L-am cunoscut pe Oliver...
E el! Un tip experimentat, excentric, exotic si plin de sarm... un barbat inalt, bine facut, extrem de atragator si misterios, plin de farmec si romantism. Nu am avut ocazia pana acum sa ma intalnesc cu Oliver face to face ... Nu am stiut de existenta lui... Am aflat intamplator de el acum cateva saptamani... google-u' sa traiasca... Contactul indirect pe care l-am avut insa, mi-a starnit curiozitatea... Am vrut sa descopar mai mult...
Am reusit aseara sa obtin ceva mai mult... o prima auditie... si am fost profund impresionata... Ii simteam prezenta pretutindeni. Desi nu era prezent asa cum va obisnuise pe voi in concerte... eu il simteam acolo, rasunand in difuzoare. Cum incepea o piesa noua, simteam o mare de senzatii... imi inducea o sumedenie de stari si trairi. Era ca o cutie a Pandorei din care incepeau sa iasa pe rand senzatii... nu se mai opreau... dadeau roata in jurul meu si ar fi vrut sa poposeasca... dar eu nu ma hotaream asupra starii, nu reuseam sa identific starea cu exactitate. O senzatie nemaintalnita... Le simteam pe toate de-odata dar parca una singura era mai profunda...
Inca ascult si inca il simt langa mine, in mintea mea, invadandu-mi simturile... nu opun rezistenta pentru ca finetea si blandetea cu care se strecoara ma fac sa mai cer iar... si iar...
L-as pastra doar pentru mine... dar nu pot fi egoista... www.myspace.com/trupaoliver
marți, 26 februarie 2008
Pisiceala si iar pisiceala
Cine ar trebui sa joace rolul "pisoiului" intr-o relatie? Ea sau el??? Din punctul meu de vedere, domnitele sunt total indreptatite sa fie pisici... li se potriveste. Ati intalnit barbati pisicosi? De fapt nu stiu daca un individ care se pisiceste poate fi numit "barbat". Si nu ma refer aici la diverse jocuri amoroase in care cateodata ii sta si lui bine sa fie partenerul mandrei piciutze ci ma refer la orice situatie, fie si in public cand el simte nevoia sa se pisiceasca si sa se gudure pe langa partenera si cere atentie si mangaieri pe cap...
Poti numi barbat un astfel de personaj? Nu iti lasa de banuit???
Practic cumva se schimba rolurile.... Ea devine barbatul iar el femeia... Ciudat rau...
Ce poti face in astfel de situatii? Educi sau dai bir cu fugitii?
vineri, 22 februarie 2008
Tzeapa... s-a trezit maseaua
Partea cu 1, 2, 3 si ... WEEKEND se pare ca a fost doar pentru prima parte a zilei valabila... se stie ca lucrurile pot lua o intorsatura la 360 de grade.
Cam asa stau lucrurile... diseara e programata o iesire in gasca. Locatia: necunoscuta. Planurile incep sa fie date peste cap treptat... dragii mei parinti s-au gandit sa-mi faca o surpriza si sa vina in vizita cu o zi mai devreme... sunt o problema minora insa... DUREREA DE MASEA e problema care ma face sa ma urc pe pereti!!!
Nu stiu cum se face dar fix cand mi-e lumea mai draga mi se intampla...
Am avut o intalnire de care uitasem complet, mai urmeaza una dar deja nu mai sunt in stare... Visez un ciocan cu care sa-i pot da in cap maselei la fel cum imi da ea mie!!!
Imi vine sa urlu!!!!!!!!!!!!!!! dar nu e bine ca daca incerc sa vorbesc incepe si ma doare si mai tare... :-(((
Am facut cercetari pe la birou dupa o tzuica ceva... dar n-am avut noroc...
VREAU SA TIP!!!!!!!!!!!! VREAU SA URLU!!!!!!!!!!!
Nu va suparati pe mine ca am inceput sa ma manifest dar deja nu mai pot suporta!!!!!!!
1, 2, 3 si... WEEKEND!!!
Gata!!!! Aseara a inceput oficial weekend-ul!!! Weekend-ul de iarna-primavara 2008. Cel de primavara-vara 2008 cu siguranta va fi diferit...
Joi seara, by default seara de karaoke de ceva ani. Cineva a incercat sa-mi schimbe planurile... nu m-as fi suparat pentru ca oricum la karaoke merg tarziu in noapte cand se mai elibereaza si nu mai e balamuc. Ghinion de nesansa... mobilul este facut ca sa raspunzi la el cand esti sunat... Nu raspunzi... nu mai ai prioritate... intri in sectorul cedeaza trecerea sau poate stationarea interzisa sau chiar INTERZIS.
Revenim la oile noastre. Ne-am dus un pic de incalzire in Loggia. Chiar cool. Oamenii se simteau bine. Grijile si problemele fusesera lasate la intrare... toate lumea era flower power... Dupa cateva cocktail-uri ni s-a facut cam foame... Daca tot nu eram motorizate (in weekend e gata si masinutza mea!!!) am zis sa mergem in zona sa mancam ceva... am mai stat la povesti... am mai dat telefoane... toti prietenii pe care stiu ca as putea sa ma bazez in cazuri de genul acesta brusc se pensionarisera... Reusesc sa dau de un prieten intr-un final pe care stiu ca ma pot baza cand e vorba de karaoke... Incredibil cum domnul Andi reusise sa mobilizeze o gasca de vreo 10 oameni si i-a dus usor - usor pana in Center Club... Karaoke un pic de control pentru ca nu am prea avut loc de tinere sperantze, un pic de dans si... acasa si... somn...
Azi.... scarbici....
Joi seara, by default seara de karaoke de ceva ani. Cineva a incercat sa-mi schimbe planurile... nu m-as fi suparat pentru ca oricum la karaoke merg tarziu in noapte cand se mai elibereaza si nu mai e balamuc. Ghinion de nesansa... mobilul este facut ca sa raspunzi la el cand esti sunat... Nu raspunzi... nu mai ai prioritate... intri in sectorul cedeaza trecerea sau poate stationarea interzisa sau chiar INTERZIS.
Revenim la oile noastre. Ne-am dus un pic de incalzire in Loggia. Chiar cool. Oamenii se simteau bine. Grijile si problemele fusesera lasate la intrare... toate lumea era flower power... Dupa cateva cocktail-uri ni s-a facut cam foame... Daca tot nu eram motorizate (in weekend e gata si masinutza mea!!!) am zis sa mergem in zona sa mancam ceva... am mai stat la povesti... am mai dat telefoane... toti prietenii pe care stiu ca as putea sa ma bazez in cazuri de genul acesta brusc se pensionarisera... Reusesc sa dau de un prieten intr-un final pe care stiu ca ma pot baza cand e vorba de karaoke... Incredibil cum domnul Andi reusise sa mobilizeze o gasca de vreo 10 oameni si i-a dus usor - usor pana in Center Club... Karaoke un pic de control pentru ca nu am prea avut loc de tinere sperantze, un pic de dans si... acasa si... somn...
Azi.... scarbici....
marți, 19 februarie 2008
Rio... my love...
Rio de Janeiro un oras superb unde este imposibil sa te plictisesti... Pentru cei care nu ma cunosc si nu au aflat inca... am vazut Rio anul trecut castigand concursul Carnaval Latino din Club Paradiso - maraton 50 de ore. Am avut noroc... mai erau inca cel putin 28 de persoane, iubitori de muzica latino, care ar fi meritat acelasi premiu... http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=173402
Eu am fost mai norocoasa se pare...
M-a apucat melancolia citind diverse articole despre carnaval... In februarie Brazilia intreaga explodeaza de veselie si culoare. Faima intrecerii dintre scolile de samba de la Rio de Janeiro a facut inconjurul lumii, pentru ca spectacolul care dureaza o saptamana nu are termen de comparatie. Nu este suficient sa te duci acolo doar pe perioada carnavalului. Daca tot te incumeti sa zbori 16 ore, sfatul meu este sa stai cel putin o luna pentru ca petrecerile se tin lant in toata perioada. Nici nu trebuie sa mergi in cluburi... petrecerile sunt in strada... langa arcade in centru, pe faleza din Copacabana sau pe stradutzele din Ipanema. Nu trebuie sa fii gay ca sa te simti bine in Ipanema... Petrecerile sunt memorabile iar barbatii... n-am cuvinte...
Carnavalul propriu-zis e un adevarat spectacol la care participa atat copii cat si bunici...
Este o mare dementza!!! Ca sa te simti cu adevarat bine cred ca trebuie si tu ca persoana sa ai o mica doza de nebunie... sa nu fii genul functionarului care sta toata ziua in hartzoage... sa-ti placa viata... sa-ti placa sa te distrezi si sa cunsti oameni noi.Foaret rar gasesti acolo vorbitori de vreo limba internationala. La limbajul trupului sunt experti insa...
luni, 18 februarie 2008
O sambata seara plina de surprize...
Hai sa trecem si la fapte... Pana la urma, scopul acestui blog era sa va informez asupra vietii de noapte... si nu am prea facut asta in ultima vreme... Promit sa ma tin de promisiuni de acum inainte si sa fiu mai prompta...
Sambata seara trebuia sa fie seara fetelor... ieseam cu cele mai bune prietene ale mele. Dupa lungi tratative, reuseam sa le rapesc din cafenelele lor preferate si sa le arunc in club. Acesta era planul... dar stiti ca de multe ori se intampla ca socoteala de acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ... acum hai sa va zic ce-a iesit....
Pe la 21.30 vorbim sa ne vedem in aproximativ o ora la o cafenea din centru si sa stabilim de-acolo itinerariul. Vroiam sa fim fitzoase: Fratelli sau Bellucci. Dau zvon in tara doritoarelor si doritorilor si primesc vreo 2-3 confirmari de participare. Pe la 22.00 prietenele mele ma informeaza ca una dintre ele nu se simte prea bine: indigestie sau ceva... ca sa fiu rea eticheta e simpla: indigestie de clubbing... Nu pot insa sa fiu rea, cunoscand personajul care a avut o schimbare spectaculoasa in materie de clubbing in ultimul an. Pacat ca nu in prezenta-mi ci pe alte meleaguri.
Cum poate sa nu-ti placa sa mergi da dans... bine nici mie nu-mi place chiar in fiecare seara dar in definitiv nu e vorba doar de dans. Este o chestie mult mai comlexa: socializare... networking... mai vezi si tu cum e lumea... ce asteptari are de la tine... la ce sa te astepti de la ea...
Asadar... ies in oras cu o buna prietena si gasca ei. Mergem in Spice - muzica live. Ok. Ne place. Dans. Full. Distractie. Oameni fericiti. Ciudat cum, avand clubul full, dragutzii de pe scena isi permiteau sa nu cunoasca bine versurile pieselor... si nu erau din cele mai dificile si din cele mai necunoscute... Pana si un amator de karaoke stie pe de rost versurile de la Pretty woman. Toata nervozitatea mea a reusit sa fie risipita pana la urma printr-un un super show. Barmanii au inceput sa se joace cu focul - la propriu. Diverse giumbushlucuri cu alcool si flacari imense. Tot barul era in flacari... curiosii de jur imprejur se uitau fascinati. Apare intr-un moment de glorie si chitaristul trupei, cu artificii prinse de coada chitarii... Super efect!!! Felicitari baieti in materie de show!!! S-a terminat distractia in Spice pe la 3.00...
Pornesc la drum ca sa recuperez doua tinere de la un majorat... Ei bine, inca se mai fac majorate si inca copii se mai duc... si inca se mai distreaza... mergem in salsa 3 pt un mic dans... nu am stat mai mult de jumatate de ora... Fetele ma tot presau sa mergem in Fuchsia - era o alta petrecere de varsta lor - majorat... Ajungem acolo pe la 5 fara ceva. Muzica oprita. Ma uit din nou pe usa: ultimul client. Asadar, cei din Fuchsia minteau poporu' cu televizoru'... Cica tineau deschis pana la ultimul client... dar de fapt la maxim 5 inchideau.... de data aceasta clubul nu era insa gol. Era pe jumatate plin cu copiii de care va spuneam... Chelnerii si inclusiv el patrones... un pishpirel la vreo 20 si un pic de ani... se dadea mare shmecher cu clubul lui... Cei de la OPC vor fi cred tare fericiti sa afle cum domnia sa a vandut bauturi alcoolice unor minori... M-a enervat groaznic domnul cu pricina si inclusiv angajatii care erau de o nesimtire nemaintalnita. Dar ce vrei, inca traim in Romania. NU mai conteaza acum... a trecut... Ideea e ca servirea in Fuchsia e de mare kaka si eu una nu as reveni acolo NEVER!!!
Am preferat o locatie mai normala si mai prietenoasa... Expirat... A fost un pic dificil cu gradinita... limita de varsta este totusi de 21 de ani... Insa prin farmecele-mi caracteristice am reusit sa conving autoritatile de la intrare sa-i lase si pe minori... Dupa seara de sambata am inceput sa-mi dau seama mai bine de ce copii nu au voi in club... la 10 minute dupa ce au intrat li se facuse somn si vroiau acasa.. doar era 5.30... Intrigata m-am razbunat si i-am tinut in expirat pana la 6.00 ca sa vada cum e sa stai si sa fii dat afara din club pt ca pe usa scrie 6.00 nu ultimul client. Cu toate acestea la 6.15 nu ne dadeau inca afara...
O sambata seara intr-adevar plina de surprize si intorsaturi... pacat ca in tot timpul asta am fost perfect treaza si lucida...
Sambata seara trebuia sa fie seara fetelor... ieseam cu cele mai bune prietene ale mele. Dupa lungi tratative, reuseam sa le rapesc din cafenelele lor preferate si sa le arunc in club. Acesta era planul... dar stiti ca de multe ori se intampla ca socoteala de acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ... acum hai sa va zic ce-a iesit....
Pe la 21.30 vorbim sa ne vedem in aproximativ o ora la o cafenea din centru si sa stabilim de-acolo itinerariul. Vroiam sa fim fitzoase: Fratelli sau Bellucci. Dau zvon in tara doritoarelor si doritorilor si primesc vreo 2-3 confirmari de participare. Pe la 22.00 prietenele mele ma informeaza ca una dintre ele nu se simte prea bine: indigestie sau ceva... ca sa fiu rea eticheta e simpla: indigestie de clubbing... Nu pot insa sa fiu rea, cunoscand personajul care a avut o schimbare spectaculoasa in materie de clubbing in ultimul an. Pacat ca nu in prezenta-mi ci pe alte meleaguri.
Cum poate sa nu-ti placa sa mergi da dans... bine nici mie nu-mi place chiar in fiecare seara dar in definitiv nu e vorba doar de dans. Este o chestie mult mai comlexa: socializare... networking... mai vezi si tu cum e lumea... ce asteptari are de la tine... la ce sa te astepti de la ea...
Asadar... ies in oras cu o buna prietena si gasca ei. Mergem in Spice - muzica live. Ok. Ne place. Dans. Full. Distractie. Oameni fericiti. Ciudat cum, avand clubul full, dragutzii de pe scena isi permiteau sa nu cunoasca bine versurile pieselor... si nu erau din cele mai dificile si din cele mai necunoscute... Pana si un amator de karaoke stie pe de rost versurile de la Pretty woman. Toata nervozitatea mea a reusit sa fie risipita pana la urma printr-un un super show. Barmanii au inceput sa se joace cu focul - la propriu. Diverse giumbushlucuri cu alcool si flacari imense. Tot barul era in flacari... curiosii de jur imprejur se uitau fascinati. Apare intr-un moment de glorie si chitaristul trupei, cu artificii prinse de coada chitarii... Super efect!!! Felicitari baieti in materie de show!!! S-a terminat distractia in Spice pe la 3.00...
Pornesc la drum ca sa recuperez doua tinere de la un majorat... Ei bine, inca se mai fac majorate si inca copii se mai duc... si inca se mai distreaza... mergem in salsa 3 pt un mic dans... nu am stat mai mult de jumatate de ora... Fetele ma tot presau sa mergem in Fuchsia - era o alta petrecere de varsta lor - majorat... Ajungem acolo pe la 5 fara ceva. Muzica oprita. Ma uit din nou pe usa: ultimul client. Asadar, cei din Fuchsia minteau poporu' cu televizoru'... Cica tineau deschis pana la ultimul client... dar de fapt la maxim 5 inchideau.... de data aceasta clubul nu era insa gol. Era pe jumatate plin cu copiii de care va spuneam... Chelnerii si inclusiv el patrones... un pishpirel la vreo 20 si un pic de ani... se dadea mare shmecher cu clubul lui... Cei de la OPC vor fi cred tare fericiti sa afle cum domnia sa a vandut bauturi alcoolice unor minori... M-a enervat groaznic domnul cu pricina si inclusiv angajatii care erau de o nesimtire nemaintalnita. Dar ce vrei, inca traim in Romania. NU mai conteaza acum... a trecut... Ideea e ca servirea in Fuchsia e de mare kaka si eu una nu as reveni acolo NEVER!!!
Am preferat o locatie mai normala si mai prietenoasa... Expirat... A fost un pic dificil cu gradinita... limita de varsta este totusi de 21 de ani... Insa prin farmecele-mi caracteristice am reusit sa conving autoritatile de la intrare sa-i lase si pe minori... Dupa seara de sambata am inceput sa-mi dau seama mai bine de ce copii nu au voi in club... la 10 minute dupa ce au intrat li se facuse somn si vroiau acasa.. doar era 5.30... Intrigata m-am razbunat si i-am tinut in expirat pana la 6.00 ca sa vada cum e sa stai si sa fii dat afara din club pt ca pe usa scrie 6.00 nu ultimul client. Cu toate acestea la 6.15 nu ne dadeau inca afara...
O sambata seara intr-adevar plina de surprize si intorsaturi... pacat ca in tot timpul asta am fost perfect treaza si lucida...
Gelozia masculina
Daca as fi fost barbat, as fi scris despre posesivitatea feminina, despre teama femeilor de concurenta... Nu numai barbatii au astfel de probleme... chiar ei pot fi o parte din problemele noastre.
Gelozia masculina dusa la extrem... este un subiect care ma roade de multa vreme. In primul rand pentru ca am avut si eu parte de un partener extrem de gelos dar si pentru ca am destul de multe prietene care se lupta exact cu acelasi lucru. Eu cred ca totul pleaca de la increderea pe care el o are in fortele-i proprii... cat de stapan se simte pe el, pe tine, pe relatia dintre voi... cu siguranta tot acest fenomen are ca radacini un trecut in care e posibil ca el sa nu se fi simtit stapan pe situatie. Cu siguranta a existat o persoana de care a fost dezamagit si acum merge dupa zicala "suflu si in iaurt". Exista de fapt gelozii si gelozii... barbatii sustin sus si tare ca de fapt noi suntem vinovate de aceste gelozii. Noi suntem cele care provocam aceste gelozii. El te vede ca fiind cea mai frumoasa femeie de pe planeta si indiferent daca te vei imbraca cu o bluza decoltata sau vei avea o maleta/helanca el tot va sari la gatul celui care se va uita lung spre tine. Tu cu ce esti vinovata in aceste conditii??? Cu faptul ca existi pur si simplu? Ei bine... DA!!! Este raspunsul lor. Eu nu sunt de acord cu astfel de reactii. In loc sa creeze o legatura mai puternica intre membrii cuplului (asta cred barbatii ca se intampla), gelozia distruge de fapt. Mai ales gelozia obsesiva. Gelozia pe fostul tau iubit. Gelozia pe prietenii tai care iti ocupa foarte mult timp. Gelozia pe colegii de serviciu. Daca ai incredere in partener si il iubesti cu adevarat, astfel de sentimente nu prea au de ce sa te macine decat daca ai o minte bolnavicioasa si te apuci sa hranesti aceasta obsesie... aceasta gelozie...
Dar ce se intampla daca din diverse motive cei doi s-au despartit si din varii motive frecventeaza aceleasi locuri? Extrem de rare sunt cazurile in care ele au accese de gelozie fata de diverse alte domnisoare care ar parea ca ravnesc la tanar... Cel mai frecvent, ei sunt cei care stau la panda ca nu cumva sa apara vreun rival si sa invite fosta iubita la dans sau sa intre in vorba cu ea pur si simplu. Ce-i cu acest comportament??? Se intampla ca diversi dintre acei posibili rivali sa fie de fapt prieteni comuni ai fostului cuplu... de ce totusi acest comportament din partea tanarului. O ura crancena si o nervozitate iesita din comun... ca un pitbull pregatit sa atace...
Eu nu gasesc explicatia la un astfel de comportament... imi puteti da voi o mana de ajutor?
Gelozia masculina dusa la extrem... este un subiect care ma roade de multa vreme. In primul rand pentru ca am avut si eu parte de un partener extrem de gelos dar si pentru ca am destul de multe prietene care se lupta exact cu acelasi lucru. Eu cred ca totul pleaca de la increderea pe care el o are in fortele-i proprii... cat de stapan se simte pe el, pe tine, pe relatia dintre voi... cu siguranta tot acest fenomen are ca radacini un trecut in care e posibil ca el sa nu se fi simtit stapan pe situatie. Cu siguranta a existat o persoana de care a fost dezamagit si acum merge dupa zicala "suflu si in iaurt". Exista de fapt gelozii si gelozii... barbatii sustin sus si tare ca de fapt noi suntem vinovate de aceste gelozii. Noi suntem cele care provocam aceste gelozii. El te vede ca fiind cea mai frumoasa femeie de pe planeta si indiferent daca te vei imbraca cu o bluza decoltata sau vei avea o maleta/helanca el tot va sari la gatul celui care se va uita lung spre tine. Tu cu ce esti vinovata in aceste conditii??? Cu faptul ca existi pur si simplu? Ei bine... DA!!! Este raspunsul lor. Eu nu sunt de acord cu astfel de reactii. In loc sa creeze o legatura mai puternica intre membrii cuplului (asta cred barbatii ca se intampla), gelozia distruge de fapt. Mai ales gelozia obsesiva. Gelozia pe fostul tau iubit. Gelozia pe prietenii tai care iti ocupa foarte mult timp. Gelozia pe colegii de serviciu. Daca ai incredere in partener si il iubesti cu adevarat, astfel de sentimente nu prea au de ce sa te macine decat daca ai o minte bolnavicioasa si te apuci sa hranesti aceasta obsesie... aceasta gelozie...
Dar ce se intampla daca din diverse motive cei doi s-au despartit si din varii motive frecventeaza aceleasi locuri? Extrem de rare sunt cazurile in care ele au accese de gelozie fata de diverse alte domnisoare care ar parea ca ravnesc la tanar... Cel mai frecvent, ei sunt cei care stau la panda ca nu cumva sa apara vreun rival si sa invite fosta iubita la dans sau sa intre in vorba cu ea pur si simplu. Ce-i cu acest comportament??? Se intampla ca diversi dintre acei posibili rivali sa fie de fapt prieteni comuni ai fostului cuplu... de ce totusi acest comportament din partea tanarului. O ura crancena si o nervozitate iesita din comun... ca un pitbull pregatit sa atace...
Eu nu gasesc explicatia la un astfel de comportament... imi puteti da voi o mana de ajutor?
marți, 12 februarie 2008
Ziua indragostitilor... partea II
Am asteptat sa treaca aceasta sarbatoare mult apreciata de domnitze si oarecum urata de tinerii domni. Eram curioasa sa vad daca gasesc noi reactii si noi tipuri de comportament in randul indragostitilor. Cred ca lucrurile stau foarte simplu... cum stim toti, barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus si au principii de viata diferite, trairi si placeri diferite. Asta ar fi un punct de plecare in ceea ce priveste discutiile si certurile care au loc in aceasta zi pe tema: sarbatorim sau nu Valentine's Day.
Ce este Valentine's Day - o sarbatoare importata care imediat dupa revolutie a prins bine la romani... si cand spun romani ma refer la absolut toti... si la cel care traieste intr-o super vila in vestitul cartier Pipera dar si la tanarul indragostit care pentru a-si intalni iubita trebuie sa strabata pana in comuna vecina cativa km buni pe jos. A devenit intr-un timp foarte scurt, un fenomen de masa. In aceasta zi "magica" mall-urile, restaurantele, cluburile, strazile sunt pline de inimioare, balonase si rosu din abundenta... Toti vor sa serbeze cat mai frumoas aceasta zi a dragostei.
Aseara am fost intr-un club unde merg saptamanal si chiar sunt clienta fidela. Central Club, club cu o capacitate de aproximativ 500 persoane, care era deja neinacapator. Dintre toti cunoscutii cu care ma intalnesc acolo in fiecare joi doar tanarul Liviu era prezent. In rest, am gasit acolo copii, parinti si chiar bunici dornici de afirmare pe "Fotoliul din odaie" sau alte "shlagare" pe care le auzeam si noi cel mult o data pe saptamana la TVR in anii copilariei. Acum le auzim frecvent la karaoke reusit interpretate de diverse domnisoare dornice de afirmare.
Practic, aceasta zi a indragostitilor este o zi in care omul de rand reuseste si el (fiind batut la cap zile intregi cu aceasta sarbatoare) sa iasa in lume cu aleasa. Ies la un cico sau poate chiar un vin si la un dans... acum este momentul in care isi marturisesc si ei spasiti dragostea, isi arata talentele de dansatori iar cei cu voce sau doar cu curaj - talentele de interpreti.
Intotdeauna am tinut cu barbatii si nu cu femeile si din nefericire si de data aceasta inclin sa tin tot cu ei... nu mi-a placut ce am vazut aseara... Am simtit ca intimitatea imi este incalcata de oameni fara gust, fara ureche muzicala sau alte veleitati care le-ar permite accesul intr-un club oarecare. Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul la exprimare. Ei bine, de-asta ma exprim si eu acum... Eu merg acolo in fiecare saptamana... ei ... o data pe an... Au dreptul la fericire!!!
Ce este Valentine's Day - o sarbatoare importata care imediat dupa revolutie a prins bine la romani... si cand spun romani ma refer la absolut toti... si la cel care traieste intr-o super vila in vestitul cartier Pipera dar si la tanarul indragostit care pentru a-si intalni iubita trebuie sa strabata pana in comuna vecina cativa km buni pe jos. A devenit intr-un timp foarte scurt, un fenomen de masa. In aceasta zi "magica" mall-urile, restaurantele, cluburile, strazile sunt pline de inimioare, balonase si rosu din abundenta... Toti vor sa serbeze cat mai frumoas aceasta zi a dragostei.
Aseara am fost intr-un club unde merg saptamanal si chiar sunt clienta fidela. Central Club, club cu o capacitate de aproximativ 500 persoane, care era deja neinacapator. Dintre toti cunoscutii cu care ma intalnesc acolo in fiecare joi doar tanarul Liviu era prezent. In rest, am gasit acolo copii, parinti si chiar bunici dornici de afirmare pe "Fotoliul din odaie" sau alte "shlagare" pe care le auzeam si noi cel mult o data pe saptamana la TVR in anii copilariei. Acum le auzim frecvent la karaoke reusit interpretate de diverse domnisoare dornice de afirmare.
Practic, aceasta zi a indragostitilor este o zi in care omul de rand reuseste si el (fiind batut la cap zile intregi cu aceasta sarbatoare) sa iasa in lume cu aleasa. Ies la un cico sau poate chiar un vin si la un dans... acum este momentul in care isi marturisesc si ei spasiti dragostea, isi arata talentele de dansatori iar cei cu voce sau doar cu curaj - talentele de interpreti.
Intotdeauna am tinut cu barbatii si nu cu femeile si din nefericire si de data aceasta inclin sa tin tot cu ei... nu mi-a placut ce am vazut aseara... Am simtit ca intimitatea imi este incalcata de oameni fara gust, fara ureche muzicala sau alte veleitati care le-ar permite accesul intr-un club oarecare. Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul la exprimare. Ei bine, de-asta ma exprim si eu acum... Eu merg acolo in fiecare saptamana... ei ... o data pe an... Au dreptul la fericire!!!
luni, 11 februarie 2008
Tinerele soferitze...
Toti barbatii spun "sa te feresti de femeile la volan". Nu sunt deloc de acord cu ei. Mai ales ca eu, una, sunt o soferitza atipica. Stiu sa schimb bujiile, sa verific uleiul si alte chestii tehnice care tin de masina... Ce-i drept se intampla sa am ghinion si sa imi inchid cheile in masina... Cine nu a patit asta...
... sau mai nou cand numai ghinioane s-au abatut asupra mea: mi s-a stricat laptopul brusc si din senin, a doua zi alternatorul de la masina s-a defectat si el... trebuie sa mentionez ca si ieri seara am comis-o.... am dat vina initial pe ghinion... dar de fapt am uitat farurile aprinse si evident a murit bateria... ghinion sa fie oare? noroc ca prietenul la nevoie se cunoaste ...
Ziua indragostitilor... partea I
Ce zi frumoasa pentru unii si ce zi trista pentru altii...
Amintirile mele legate de ziua indragostitilor pot spune ca sunt relativ triste... noroc ca reusesc mereu sa fac haz de necaz...
Eram de 3 ani de zile cu prietenul meu si urma sa ne vedem in acea seara ca sa petrecem impreuna ziua indragostitilor... Pacat ca nu a mai sunat inapoi si nici nu a vrut sa mai raspunda... (veti afla motivele)
Nu am lasat aceste mici aspecte sa-mi ruineze frumoasa seara de 14 februarie... o zi de marti la acea data... Asadar, am plecat cu nise prieteni in Club Paradiso unde urma sa fie o super petrecere (asa spunea headline-ul). Oboseala, tristete maxima... numai cupluri care se sarutau si-si dadeau cadouri... muzica mai mult in surdina si care la momentul respectiv, data fiind situatia mea, te facea sa-ti tai venele... Am plecat agale spre Twice in speranta sa gasim ceva distractie, fie ea si cu copii (nu va ganditi la pedofilie!). Ajunsi in Twice am descoperit ca mi s-a stricat si masina... (frana, saboti... ceva pe-acolo) Sa bem atunci! Din gasca pe care reusisem sa o adun, am ramas doar cu doi prieteni... evident eu eram cea mai treaza... In Twice lumea incepuse sa plece deja acasa... era 4. Ne-am mutat resedinta in Club A - tot in zona - de dragul vremurilor apuse.
Ajungem acolo si cand colo... tanarul meu iubit cu care petrecusem 3 ani o intretinea pe o tanara domnisoara... Vai ce surpriza! Presimteam ceva de mult dar nu reuseam sa-i prind in flagrant. Asta a fost momentul... A doua zi am solicitat o intalnire de urgenta in care am cazut de acord sa ne strangem mainile si sa ne vedem fiecare de drumul lui... Ce atatea inimoare si inimi frante si suparate si triste...
Eram de 3 ani de zile cu prietenul meu si urma sa ne vedem in acea seara ca sa petrecem impreuna ziua indragostitilor... Pacat ca nu a mai sunat inapoi si nici nu a vrut sa mai raspunda... (veti afla motivele)
Nu am lasat aceste mici aspecte sa-mi ruineze frumoasa seara de 14 februarie... o zi de marti la acea data... Asadar, am plecat cu nise prieteni in Club Paradiso unde urma sa fie o super petrecere (asa spunea headline-ul). Oboseala, tristete maxima... numai cupluri care se sarutau si-si dadeau cadouri... muzica mai mult in surdina si care la momentul respectiv, data fiind situatia mea, te facea sa-ti tai venele... Am plecat agale spre Twice in speranta sa gasim ceva distractie, fie ea si cu copii (nu va ganditi la pedofilie!). Ajunsi in Twice am descoperit ca mi s-a stricat si masina... (frana, saboti... ceva pe-acolo) Sa bem atunci! Din gasca pe care reusisem sa o adun, am ramas doar cu doi prieteni... evident eu eram cea mai treaza... In Twice lumea incepuse sa plece deja acasa... era 4. Ne-am mutat resedinta in Club A - tot in zona - de dragul vremurilor apuse.
Ajungem acolo si cand colo... tanarul meu iubit cu care petrecusem 3 ani o intretinea pe o tanara domnisoara... Vai ce surpriza! Presimteam ceva de mult dar nu reuseam sa-i prind in flagrant. Asta a fost momentul... A doua zi am solicitat o intalnire de urgenta in care am cazut de acord sa ne strangem mainile si sa ne vedem fiecare de drumul lui... Ce atatea inimoare si inimi frante si suparate si triste...
Viata de noapte... ce a fost
Nu exista zi care sa treaca si sa nu fiu mustrata de prietenii mei ca nu ma odihnesc suficient si ca pierd noptile prin cluburi...
Imi amintesc cu placere de primii ani de facultate cand, din 7 zile cate are saptamana, eu petreceam cel putin 5 nopti prin cluburi si nu ma intorceam mai devreme de 4 dimineata acasa. Ce vremuri erau pe atunci... Cursuri, seminarii, petrecri si job-uri part-time.....
Am luat o pauza la un moment dat... am intrat intr-o relatie... si dupa care am luat-o de la capat... unele cubluri s-au inchis, s-au redeschis altele noi... au mai ramas cateva "de pe vremea mea" dar cu alti oameni... candva ma simteam in largul meu prin locuri gen Club A, Backstage sau chiar si Twice... Acum intru si instantaneu fac stanga-mprejur.... numai copii de 16 ani... domnisoare care indeasa cate ceva prin sutiene ca sa para ca au si ele podoabe si tineri care isi fac frizuri din cele mai ciudate doar ca sa atraga atentia tinerelor de care vorbeam mai devreme... S-au schimbat oamenii care frecventau acele locuri. Ori au gasit alte locatii mai pe gusturile lor de acum, ori s-au casatorit si nu mai au timp de cluburi ori sunt "under the papuc" sau pur si simplu au plecat pe alte meleaguri...
Am luat o pauza la un moment dat... am intrat intr-o relatie... si dupa care am luat-o de la capat... unele cubluri s-au inchis, s-au redeschis altele noi... au mai ramas cateva "de pe vremea mea" dar cu alti oameni... candva ma simteam in largul meu prin locuri gen Club A, Backstage sau chiar si Twice... Acum intru si instantaneu fac stanga-mprejur.... numai copii de 16 ani... domnisoare care indeasa cate ceva prin sutiene ca sa para ca au si ele podoabe si tineri care isi fac frizuri din cele mai ciudate doar ca sa atraga atentia tinerelor de care vorbeam mai devreme... S-au schimbat oamenii care frecventau acele locuri. Ori au gasit alte locatii mai pe gusturile lor de acum, ori s-au casatorit si nu mai au timp de cluburi ori sunt "under the papuc" sau pur si simplu au plecat pe alte meleaguri...
Eu am ramas fidela aceluiasi Bucuresti care imi este inca drag...
Si tocmai din acest motiv foarte rar se intampla sa treaca un weekend si sa nu ajung in vreun club.... cred ca toti avem momente cand prindem drag de un loc si nu ne mai dezlipim de acea locatie cu lunile... si eu am trecut prin perioade de genul acesta... incerc insa sa raspund provocarilor venite din partea tuturor prietenilor si cunoscutilor si cum aflu ca s-a deschis o locatie noua, ma si prezint ... trebuie sa luam pulsul si sa vedem ce se intampla ... ne place? nu ne place? ce oameni frecventeaza acel loc? care sunt scorurile? si tot asa.....
Tocmai din acest motiv cred ca voi fi in masura sa va dau o imagine clara asupra vietii de noapte a Bucurestiului.....
Am avut luni intregi cand de marti pana duminica eram in oras. Voi incepe calendarul cu marti. Veti intelege la final de ce fac acest lucru.
Marti: karaoke in Chicago
Miercuri: karaoke in Cafeneaua Actorilor sau in Downstairs (ce misto mai era)si party in Cabaret/Cuando pe Herastrau
Joi: o cafenea prin oras, Downstairs si pe urma Cabaret/Cuando pe Herastrau si la final Salsa 3
Vineri: plecam la mare si toata Mamaia era a mea: Cucharacha, Office
Sambata: repetam figura de vineri seara + Club 21 sau alte locatii
Duminica: reveneam in Bucuresti diresct in Salsa 3 si apoi Karaoke in Cafeneaua actorilor sau Chicago
Luni: dormeam
Am inceput sa o raresc .... n-a mai tinut nimeni pasul cu mine....
Este foarte simplu cand ajungi in situatii de genul acesta (m-a sfatuit si pe mine un prieten acum ceva ani).... schimbi prietenii de clubbing...
Imi face cineva fata??? Be my guest...
De ce blog...
De multe ori m-a batut gandul sa ma apuc si sa-mi fac blog... o singura problema am avut... ma urnesc foarte greu pana scriu ceva... observ acum ca tine mai mult de ce anume trebuie sa scriu. Daca e o discutie libera despre ce imi place si ce nu-mi place, despre ceea ce fac si ce anume ma pasioneaza vad ca am intr-adevar spor....
Am stat in cumpana gandindu-ma cum ar trebui sa se numeasca acest blog... Avand in vedere ca cel mai bine ma pricep la viata de noapte a Bucurestiului si la toate petrecerile si evenimentele care au loc seara de seara in micul Paris ... ar fi un nume foarte potrivit...
Startul mi l-a dat buna mea prietena Ionouka incurajandu-ma sa scriu pe blog-ul ei. descoperind ca nu e asa de greu... mi-am facut si eu blog... Ce? Toti au si eu nu? asta e ca sa am ce povesti nepotilor mei ... :-)
Vrei sa fii prietena mea?
Ce placute erau momentele din scoala generala cand el iti dadea tarcoale timid, saptamani intregi… Isi impartea sandvishul si ciocolata cu tine, iar tu il tratai in permanenta cu raceala... Tarziu de tot reusea sa treaca peste timiditate si venea (eventual cu o floare) la tine si-ti cerea prietenia.... Eh da, acelea erau clipe memorabile... Practic, asa devenea relatia vostra oficiala.... de-acum inainte aveati voie sa va tineti de mana in vazul lumii si chiar sa va pupati pe obraz de revedere sau de despartire. Bineinteles ca erau si cazuri in care considerai ca tanarul nu e suficient de bun pentru tine si ii spuneai finutz ca prietenia se castiga, nu se cere.Ce te faci insa cand toate astea se intampla din nou, la 25 de ani??? Pentru romanticii incurabili poate fi chiar dragutz, asa, ca un remember la vremurile de altadata.... Pentru persoanele mai pragmatice insa, toata povestea poate parea mai degraba o gluma....
Hai sa analizam un pic toata treaba. Cand devine practic oficiala relatia? La primul sarut? Prima intalnire? Prima noapte de amor? Exista reguli scrise pentru a defini inceputul unei relatii? Cu rupturile e intotdeauna mult mai simplu, dar cand si cum determinam inceputul relatiei, aici nu prea stiu eu cum se face.... Cand ne cere prietenia? Sa fie atunci inceputul relatiei? Mie imi place inca sa cred ca am 16 ani, imi place sa ma indragostesc ca la 16 ani. Sa ma cuprinda acei fiori ai dragostei.... sa simt fluturashi in stomac si sa-mi frang mainile sperand ca ma va suna la ora promisa.... E un sentiment superb... l-am simtit la varsta adolescentei si inca simt la fel.... nu vreau sa trec peste aceste mici detalii.... consider ca toti acesti fiori sunt de fapt inceputul relatiei... din punctul meu de vedere e la fel cum barbatii considera ca daca o tanara a cedat din prima noapte, nu e o partida buna pe termen lung.... la fel cred si eu despre barbati.... De ce sa ne grabim sa ne dam apelative si sa strigam ca da suntem impreuna cand, de fapt, nu am apucat inca sa-i studiez gesturile sa vad ce imi place si ce nu-mi place.... Sa ma ia fiori gandindu-ma la el.... Sa-mi dea timp sa fiu si eu vanator...Vreau sa fiu eu cea care alege....
Si atunci mai are rost intrebarea: vrei sa fii prietena mea? Poate dupa lungi urmariri si tratative .... ar fi digerabila... dar dupa o prima intalnire.... e chiar straniu.... n-am simtit inca fluturashii in stomac, nu ma pot pronunta asa....
Hai sa analizam un pic toata treaba. Cand devine practic oficiala relatia? La primul sarut? Prima intalnire? Prima noapte de amor? Exista reguli scrise pentru a defini inceputul unei relatii? Cu rupturile e intotdeauna mult mai simplu, dar cand si cum determinam inceputul relatiei, aici nu prea stiu eu cum se face.... Cand ne cere prietenia? Sa fie atunci inceputul relatiei? Mie imi place inca sa cred ca am 16 ani, imi place sa ma indragostesc ca la 16 ani. Sa ma cuprinda acei fiori ai dragostei.... sa simt fluturashi in stomac si sa-mi frang mainile sperand ca ma va suna la ora promisa.... E un sentiment superb... l-am simtit la varsta adolescentei si inca simt la fel.... nu vreau sa trec peste aceste mici detalii.... consider ca toti acesti fiori sunt de fapt inceputul relatiei... din punctul meu de vedere e la fel cum barbatii considera ca daca o tanara a cedat din prima noapte, nu e o partida buna pe termen lung.... la fel cred si eu despre barbati.... De ce sa ne grabim sa ne dam apelative si sa strigam ca da suntem impreuna cand, de fapt, nu am apucat inca sa-i studiez gesturile sa vad ce imi place si ce nu-mi place.... Sa ma ia fiori gandindu-ma la el.... Sa-mi dea timp sa fiu si eu vanator...Vreau sa fiu eu cea care alege....
Si atunci mai are rost intrebarea: vrei sa fii prietena mea? Poate dupa lungi urmariri si tratative .... ar fi digerabila... dar dupa o prima intalnire.... e chiar straniu.... n-am simtit inca fluturashii in stomac, nu ma pot pronunta asa....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
