Oliver - Ultima repetitie cu public

Trimite un e-mail la adresa oliver@olivermusic.ro si cere-ne o invitatie sau cumpara-ti biletul direct de la intrare.

Mai multe informatii gasesti pe www.myspace.com/trupaoliver

un nou inceput....

... si s-a mai incheiat un an.... un 2008 plin de realizari si bucurii.... impanat cu o gramada de intamplari si evenimente la care nu ma gandeam pe 1 ian 2008... un an implinit!!!
si am invatat si sa schiez.... la orizontala in prima faza dar am reusit treptat sa ridic si fundul de jos si sa-mi dau drumu' pe valea dorului.... si am reusit si de 2 ori intr-o singura zi si fara sa raman iar blocata la cota 2000.... fac si rime acum (!)

.... si a venit si 2009..... si a mai trecut un revelion.... si a fost frumos.... surprinzator de frumos....
toti nedansatorii au dansat si au baut si s-au distrat.... si era chiar fun ca atunci cand puneam "bot" ma duceau la inca o tequilla..... si evident am baut cam .... cel mai mult.... si tot mi s-a parut scurta noaptea....

.... si ce-mi doresc pentru noul an..... nu as avea loc aici sa insir.... insa ce pot realiza din toate dorintele?.... sunt o parte din ele realizabile.... si chiar acum ma apucasem sa incerc sa realizez una dintre ele... casetofon in masina.... ca sa nu mai rada lumea de mine ca sunt singura fara muzica in masina....
si tot cautand casetofoane si cd playere si mp3 si mp4 playere.... am dat si peste niste masini.... in care mi-ar sta bine ce-i drept.... si ca sa vezi ce puternice imi sunt dorintele (una dintre ele e sa imi schimb masina), ma gandeam ca e posibil sa fie mai rentabil sa imi schimb masina decat sa imi iau un casetofon ...... ce glumeata sunt nu???? doar sunt femeie....

Astazi e ziua mea...

Cat de trist... In mod normal oricine este extrem de fericit cand vine ziua lui de nastere.
Nu stiu cum se face dar de ceva ani incoace ma apuca o mare tristete cand imi dau seama ca se apropie ziua mea. Starea nu dureaza decat pana in ziua cu pricina cand incep sa-mi revin.

Intotdeauna exista cineva care sa "o pupe pe nas pe batranica" si aceasta sa-si revina...

Oliver unplugged in Green Hours

www.myspace.com/trupaoliver

Oliver in Club Fabrica

Ultimele concerte din Poetry Pop Tour

Oliver family

M-am tot abtinut sa nu scriu nimic de turneul Oliver decat la final. Am fost provocata insa... Nu voi divulga foarte multe... Voi lasa impresiile la final de turneu... - 28 iunie - Concert final, Unplugged in Green Hours.

Mergand la concertele Oliver, descopar ca fiecare concert imi da o alta stare si simt senzatii noi si diferite fata de concertul anterior. Vreau sa marturisesc ca eu m-am apucat sa notez in carnetelul alb trairile din fiecare concert si senzatiile pe care mi le transmite Oliver de fiecare data.

Cu Oliver, am descoperit ca am intrat intr-o familie foarte frumoasa si care ofera foarte multa dragoste neconditionat. Ne-am simtit excelent impreuna in acest inceput de turneu. Sunt convinsa ca dupa a doua parte a turneului voi avea si mai multe de povestit. De fapt stiu sigur ca mi-as dori sa nu se mai termine aceasta calatorie minunata in familia Oliver alaturi de acesti oameni frumosi.

Solistu' Puscasu

Miciiiiiii

Horia

Zorcian

Eu

Remember...

Yupee!!! In seara asta pot sa spun ca m-am distrat foarte bine.

Am inceput cu Spice, unde era petrecere Tuborg pentru Olimpiadele Comunicarii. Am felicitat castigatorii si ne-am pus pe dans. Ce-i drept erau mai mult minori si erau persoane care se simteau batrane in acel mediu. Eu m-am regasit foarte bine printre pusti. Alcoolul n-a intrat in schema in ceea ce ma priveste insa pofta de dans era oricum asa ca nu aveam nevoie de stimuli.
A fost foarte misto cum am putut sa dansam pe fix aceeasi muzica care se punea pe vremuri in Club A, dar acum eram intr-o locatie cu mult mai selecta. A fost si Ploaia!!! Si nu eram la karaoke! Si nici nu o cerusem eu! In jur de ora 4, cativa cetateni au simtit nevoia sa se reproduca si s-a oprit si muzica. Atunci am considerat necesar sa schimb locatia.

Afterhours de Salsa. Am zis ca aveam pofta de dans, nu? Si aici s-au mai schimbat lucrurile de cand am calcat pragul ultima oara. Nu era de nici o culoare muzica latino. House, R&B, Funk... orice dar nu salsa... Am comandat salsa ca sa ma pot desfasura un pic. Noroc ca am mai gasit parteneri de dans. Evident ca au aparut si tinerii de bani gata pusi pe agatat in clubul care atrage saptamanal mai mult femei decat barbati. S-a spart gasca rapid si aici.

Am pornit apoi in zona veche - Lipscani - in cautarea unei noi locatii. Aproape se facuse de ziua si am hotarat ca o plimbare pe strazile vechi ale Bucurestiului este mult mai adecvata... Aceleasi cladiri, pe ici pe colo reconsolidate, acelasi aer, acelasi miros... M-am umplut de placere...

A fost o seara: Remember anii studentiei... Remember vremurile Club A... in cu totul si cu totul alte locatii si cu alta companie...

Vreme trece... vreme vine...
Toate-s noi si noi'is toate...

Oliver la VDTV si la News & Fun cu Lucian Moga

Joi, 8 mai, Oliver sunt invitati in studioul Antena 3, la VDTV la 10.00 si la cateva minute distanta ii veti putea auzi si la News FM alaturi de Lucian Moga la News & Fun.

Oliver. Poetry Pop. Joi. 8 mai. Studio Martin.

Cum poti claca in fata unei persoane

Desi sunt o fire total dezinhibata si am destul de mult tupeu, mi s-a intamplat sa clachez in fata anumitor persoane. Persoanele la care ma refer au fost in proportie de 80-90% barbati evident. Ce faceu acele persoane de ma inhibau in asemenea hal? Prima oara cand mi s-a intamplat acest lucru a fost cand eram in liceu. Eram foarte indragostita de prietenul unor prieteni apropiati cu care ma mai intalneam cand ieseam in gasca. Nu era de deloc acel fat frumos la care viseaza toate liceenele. Era un tip nu foarte inalt, genul mai grasunel care la pustoaice nu prindea bine pe vremea aia, tuns scurt si cu nasul foarte proeminent. De fapt nasul fusese punctul lui forte. Nu va ganditi la prostii! Intotdeauna m-au atras mai tare parti ale corpului care ieseau in evidenta (si nu prin frumusete) decat acea frumusete clasica de bibelou. Ei bine, tipul asta, desi era un pic mai mic de inaltime decat mine, reusea sa ma faca sa ma pierd in fata lui. Daca ramaneam singuri nu reuseam sa articulez doua cuvinte. Ma balbaiam... ma fastaceam... eram ingrozitoare... Efectiv clacam cand ma intalneam cu el. In acelasi timp imi doaream sa ma intalnesc cat mai des cu el... Cand eram in gasca totul era ok. Vorbeam, radeam, socializam. Cand ramaneam doar noi doi singuri eram terminata... Era si genul de barbat mai tacut si necomunicand cand ramaneam doar noi doi, toate acele momente de liniste deveneau foarte apasatoare...


Sefi care se impun si care m-au facut sa fiu retinuta si fastacita am avut. In general acest sentiment este la inceputul unei relatii profesionale. Cea mai sigura cale e sa arunci mici glumite si se destinde rapid atmosfera. Am observat de-a lungul timpului ca aceste persoane care se impun prin prezenta, nu sunt neaparat la fel de impunatoare si in limbaj.

Am reusit sa rup o astfel de bariera dupa ce, desi ma intimidam in fata unui astfel de tip impunator, l-am supus unor lungi conversatii telefonice in care ne destainuiam ore intregi. Are rezultate! Intotdeauna cand exista un canal care face legatura intre emitator si receptor... comunicarea este mult mai facila. Te poti gandi ca celalalt e tolanit in pat sau poate chiar e in pielea goala. Citisem la un moment dat ca solutia cea mai buna in situatii de genul acesta este sa-ti inchipui interlocutorul ca sta pe wc. Facand aceste scenarii automat devii mai relaxat.

Cel mai ciudat este ca nu am avut niciodata trac la examene orale. Intotdeauna am fost relaxata. Inclusiv pe scena am fost relexata.
Practic, nu este suficient sa fii o persoana dezinhibata. Poti avea surpriza si sa nimeresti un tip in fata caruia te pierzi. Sa clachezi pur si simplu.

Exista prietenie pura intre un barbat si o femeie?

Am avut aceasta discutie cu un prieten in weekend si nu am reusit sa cadem de acord de nici o culoare. Prin firea mea volubila si sociabila reusesc sa-mi fac foarte multi prieteni. Intr-adevar prefer intotdeauna compania barbatilor si nu a femeilor. Ce sa discut cu ele? Cum se aplica fardul x pe pleoapa, e mai bine sa folosesti fond de ten sau pudra si chestii de-astea? Nici macar in revistele de gagici nu citesc aceste rubrici pt ca mi se par inutile...

Revenind la subiectul nostru...

Ei bine, eu chiar am relatii de prietenie si atat(!) cu mai multi exponenti ai sexului tare. Si nu sunt bazate decat pe incredere, respect si pur si simplu prietenie. Nu exista nici macar un gram de atractie sexuala. Pur si simplu nu exista. Chiar am locuit cu un prieten un an de zile, se intampla chiar sa dormim in unele nopti si in acelasi pat... dar nu s-a intamplat nimic. Absolut nimic. Nici macar un sarut mai intim. Nimic! Nimic! Poate este doar exceptia...

Intr-adevar in orice astfel de relatii unul dintre membri e posibil sa vrea mai mult de la celalalt si la un moment dat poate prinde curaj si incearca sa treaca peste acea bariera a prieteniei. Celalat e posibil sa nu doreasca si sa nu poata accepta o altfel de relatie si atunci da reject. Urmarea poate sa fie in doua directii care depind de mai multi factori: longevitatea prieteniei, nivelul de discutii la care s-a ajuns pana atunci, varsta celor doua persoane, experienta lor etc. Cand te afli la o varsta frageda, cel refuzat din cauza lipsei de maturitate, exista riscul sa nu interpreteze corect refuzul si atunci sa arunce pe fereastra toata prietenia. Cand deja suntem persoane mature, putem sa privim aceste lucruri si altfel si reusim sa nu le facem sa ne afecteze relatia de prietenie. Prin comunicare poti reusi sa-i explici celuilalt unde trebuie sa se opreasca.

Pana la urma sex putem gasi pe toate gardurile... Prieteni adevarati mai putin...

Gelozia masculina

Daca as fi fost barbat, as fi scris despre posesivitatea feminina, despre teama femeilor de concurenta... Nu numai barbatii au astfel de probleme... chiar ei pot fi o parte din problemele noastre.

Gelozia masculina dusa la extrem... este un subiect care ma roade de multa vreme. In primul rand pentru ca am avut si eu parte de un partener extrem de gelos dar si pentru ca am destul de multe prietene care se lupta exact cu acelasi lucru. Eu cred ca totul pleaca de la increderea pe care el o are in fortele-i proprii... cat de stapan se simte pe el, pe tine, pe relatia dintre voi... cu siguranta tot acest fenomen are ca radacini un trecut in care e posibil ca el sa nu se fi simtit stapan pe situatie. Cu siguranta a existat o persoana de care a fost dezamagit si acum merge dupa zicala "suflu si in iaurt". Exista de fapt gelozii si gelozii... barbatii sustin sus si tare ca de fapt noi suntem vinovate de aceste gelozii. Noi suntem cele care provocam aceste gelozii. El te vede ca fiind cea mai frumoasa femeie de pe planeta si indiferent daca te vei imbraca cu o bluza decoltata sau vei avea o maleta/helanca el tot va sari la gatul celui care se va uita lung spre tine. Tu cu ce esti vinovata in aceste conditii??? Cu faptul ca existi pur si simplu? Ei bine... DA!!! Este raspunsul lor. Eu nu sunt de acord cu astfel de reactii. In loc sa creeze o legatura mai puternica intre membrii cuplului (asta cred barbatii ca se intampla), gelozia distruge de fapt. Mai ales gelozia obsesiva. Gelozia pe fostul tau iubit. Gelozia pe prietenii tai care iti ocupa foarte mult timp. Gelozia pe colegii de serviciu. Daca ai incredere in partener si il iubesti cu adevarat, astfel de sentimente nu prea au de ce sa te macine decat daca ai o minte bolnavicioasa si te apuci sa hranesti aceasta obsesie... aceasta gelozie...

Dar ce se intampla daca din diverse motive cei doi s-au despartit si din varii motive frecventeaza aceleasi locuri? Extrem de rare sunt cazurile in care ele au accese de gelozie fata de diverse alte domnisoare care ar parea ca ravnesc la tanar... Cel mai frecvent, ei sunt cei care stau la panda ca nu cumva sa apara vreun rival si sa invite fosta iubita la dans sau sa intre in vorba cu ea pur si simplu. Ce-i cu acest comportament??? Se intampla ca diversi dintre acei posibili rivali sa fie de fapt prieteni comuni ai fostului cuplu... de ce totusi acest comportament din partea tanarului. O ura crancena si o nervozitate iesita din comun... ca un pitbull pregatit sa atace...

Eu nu gasesc explicatia la un astfel de comportament... imi puteti da voi o mana de ajutor?

Vrei sa fii prietena mea?

Ce placute erau momentele din scoala generala cand el iti dadea tarcoale timid, saptamani intregi… Isi impartea sandvishul si ciocolata cu tine, iar tu il tratai in permanenta cu raceala... Tarziu de tot reusea sa treaca peste timiditate si venea (eventual cu o floare) la tine si-ti cerea prietenia.... Eh da, acelea erau clipe memorabile... Practic, asa devenea relatia vostra oficiala.... de-acum inainte aveati voie sa va tineti de mana in vazul lumii si chiar sa va pupati pe obraz de revedere sau de despartire. Bineinteles ca erau si cazuri in care considerai ca tanarul nu e suficient de bun pentru tine si ii spuneai finutz ca prietenia se castiga, nu se cere.Ce te faci insa cand toate astea se intampla din nou, la 25 de ani??? Pentru romanticii incurabili poate fi chiar dragutz, asa, ca un remember la vremurile de altadata.... Pentru persoanele mai pragmatice insa, toata povestea poate parea mai degraba o gluma....
Hai sa analizam un pic toata treaba. Cand devine practic oficiala relatia? La primul sarut? Prima intalnire? Prima noapte de amor? Exista reguli scrise pentru a defini inceputul unei relatii? Cu rupturile e intotdeauna mult mai simplu, dar cand si cum determinam inceputul relatiei, aici nu prea stiu eu cum se face.... Cand ne cere prietenia? Sa fie atunci inceputul relatiei? Mie imi place inca sa cred ca am 16 ani, imi place sa ma indragostesc ca la 16 ani. Sa ma cuprinda acei fiori ai dragostei.... sa simt fluturashi in stomac si sa-mi frang mainile sperand ca ma va suna la ora promisa.... E un sentiment superb... l-am simtit la varsta adolescentei si inca simt la fel.... nu vreau sa trec peste aceste mici detalii.... consider ca toti acesti fiori sunt de fapt inceputul relatiei... din punctul meu de vedere e la fel cum barbatii considera ca daca o tanara a cedat din prima noapte, nu e o partida buna pe termen lung.... la fel cred si eu despre barbati.... De ce sa ne grabim sa ne dam apelative si sa strigam ca da suntem impreuna cand, de fapt, nu am apucat inca sa-i studiez gesturile sa vad ce imi place si ce nu-mi place.... Sa ma ia fiori gandindu-ma la el.... Sa-mi dea timp sa fiu si eu vanator...Vreau sa fiu eu cea care alege....
Si atunci mai are rost intrebarea: vrei sa fii prietena mea? Poate dupa lungi urmariri si tratative .... ar fi digerabila... dar dupa o prima intalnire.... e chiar straniu.... n-am simtit inca fluturashii in stomac, nu ma pot pronunta asa....