Trimite un e-mail la adresa oliver@olivermusic.ro si cere-ne o invitatie sau cumpara-ti biletul direct de la intrare.
Mai multe informatii gasesti pe www.myspace.com/trupaoliver
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
joi, 7 mai 2009
miercuri, 13 august 2008
Ploaie de stele
Azi noapte a fost ploaie de stele.
Nu am mai vazut niciodata stele cazatoare sau cel putin nu imi amintesc sa fi vazut. Tocmai din acest motiv nu am refuzat invitatia la Observatorul Astronomic. Din nefericire, cei de la observator s-au gandit sa inchida mai devreme astazi si sa ne lase sa ne chinuim sa vedem ploaia de stele pe un cer imbacsit in Bucuresti.
M-am intors cu coada intre picioare acasa foarte suparata si dezamagita.
M-am inarmat insa cu binoclu, suc si tigari (echipament necesar si folosit in general la toate vizionarile blocului) si am iesit in fata blocului ca sa observ spectacolul. Am avut grija sa aleg un loc intunecos ca sa pot observa mai bine.
Nici nu ma asezasem bine si brusc cerul s-a luminat total. A fost o scanteie puternica, aurie care a luminat totul in jurul ei. Pentru o clipa mi s-a taiat rasuflarea. Am ramas locului. A parut ca se ridica de la locul initial, se aprinde si dupa care am vazut doar dara lasata in timp ce se stingea. Intr-o fractiune de secunda a cazut. A fost un spectacol superb. Nu credeam sa fie atat de vizibil totul.
Primul fenomen vazut de mine a fost in jur de 23:35. Am vrut sa retraiesc senzatia si am stat rabdatoare sa vad ce mai urmeaza. Imi inchipuiam ca voi vedea o serie de stele cazatoare.... dar nici urma... incercam sa ma consolez cu gandul ca este singura stea cazatoare pe care mi-a fost dat s-o vad... superba dealtfel....
Primul fenomen vazut de mine a fost in jur de 23:35. Am vrut sa retraiesc senzatia si am stat rabdatoare sa vad ce mai urmeaza. Imi inchipuiam ca voi vedea o serie de stele cazatoare.... dar nici urma... incercam sa ma consolez cu gandul ca este singura stea cazatoare pe care mi-a fost dat s-o vad... superba dealtfel....
La 01:03, surpriza!!! Inca o stea. De data aceasta nu a mai fost la fel. Nu a mai existat acea scanteie orbitoare care sa lumineze totul in jurul ei. De data asta, o stea de pe cer a incetat si s-a stins usor. viteza a fost mult mai mica. Am putut sa urmaresc tot traseul si dara lasata.
Doua e cu sot, e ghinion... trebuie sa vad 3 stele mi-am spus.
Am asteptat cuminte si la cateva minute distanta, 01:12, am vazut deasupra capului o a treia stea. Din nefericire a fost de aceeasi natura cu cea de-a doua...
M-am intors cumintica in casa ca sa va povestesc si voua cum a fost...
Puteti sa mai vedeti stele cazatoare si in serile ce vor urma. Dar azi au fost foarte vizibile.
marți, 5 august 2008
New York (Fuckin' City)
Ieri am mers la Green Hours la o piesa care a meritat vazuta. "New York (fuckin' city)". Un inceput promitator: un tanar care incerca sa inregistreze un mesaj "de sinucidere" pentru mama lui... cu un pistol la tampla. Piesa s-a terminat cu acelasi tanar (Laurentiu Banescu), acelasi pistol, aceeasi mama... "Mama, m-am intors". 
Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat? cine l-a salvat? cine a influentat finalul? Intotdeauna i-am admirat pe cei care isi traiesc visul. Care viseaza sa scrie si scriu.... cei care vor sa faca automatica si nu se angajeaza in anul 2... pe cei care vor sa joace teatru si joaca... asta e si cazul cu tinerii de pe scena din subsolul de pe Victoriei. Au avut un vis si acum si-l traiesc. Unii dintre ei mai mult decat ceilalti... S-a ras mai mult de 60% din spectacol. Umor de situatie. Umor de limbaj. Umor de carcater...
O poveste despre nevoia de a te realiza, o etalare realistă şi nemiloasă a condiţiilor reale din orasele de provincie (in acest caz Târgovişte) potrivnice aspiraţiei de a fi cineva, de a face ceva, povestea altui eşec, acolo, la New York, eşec desfăşurat în condiţii materiale de vis şi drama rezultată din intersecţia lor. Autorul, Ştefan Peca, ţese foarte atent elementele realului şi semnificaţiile se inscriu în mod firesc în urzeală, arta teatrului işi impune exigenţele, fără a altera starea de firesc spre care tind realizatorii spectacolului.
Daca aveti ocazia va recomand sa mergeti la piesa. E usor de digerat, te face sa te simti bine, te face sa te gandesti la visele tale, la ce nu trebuie sa renunti, e revigoranta, e alceva...
Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat? cine l-a salvat? cine a influentat finalul? Intotdeauna i-am admirat pe cei care isi traiesc visul. Care viseaza sa scrie si scriu.... cei care vor sa faca automatica si nu se angajeaza in anul 2... pe cei care vor sa joace teatru si joaca... asta e si cazul cu tinerii de pe scena din subsolul de pe Victoriei. Au avut un vis si acum si-l traiesc. Unii dintre ei mai mult decat ceilalti... S-a ras mai mult de 60% din spectacol. Umor de situatie. Umor de limbaj. Umor de carcater...O poveste despre nevoia de a te realiza, o etalare realistă şi nemiloasă a condiţiilor reale din orasele de provincie (in acest caz Târgovişte) potrivnice aspiraţiei de a fi cineva, de a face ceva, povestea altui eşec, acolo, la New York, eşec desfăşurat în condiţii materiale de vis şi drama rezultată din intersecţia lor. Autorul, Ştefan Peca, ţese foarte atent elementele realului şi semnificaţiile se inscriu în mod firesc în urzeală, arta teatrului işi impune exigenţele, fără a altera starea de firesc spre care tind realizatorii spectacolului.
Daca aveti ocazia va recomand sa mergeti la piesa. E usor de digerat, te face sa te simti bine, te face sa te gandesti la visele tale, la ce nu trebuie sa renunti, e revigoranta, e alceva...
marți, 29 iulie 2008
Un turneu reusit
Sunt de foarte mult timp datoare cu impresii despre turneu. Nu am reusit sa ma mobilezez si sa astern pe hartie tot ce aveam de spus. De fapt, nici acum nu cred ca voi reusi sa transmit toate gandurile si toate trairile din ultimele 2-3 luni.
De cand eram pustoaica si ma uitam la videoclipurile Whitesnake cu acele tinere superbe imbracate foarte sumar care dansau provocator pe capotele masinilor si care se dezbracau pe ritmurile cantate de iubitii lor, imi doream sa fiu si eu printre ele. Senzatia pe care acele imagini mi-o dadeau (si cred ca mi-o mai transmit si astazi) era de libertate totala, fericire, frumos. Imi doream foarte tare sa patrund si eu in aceasta lume.
O alta piatra (de temelie) a fost pusa de povestirile lui Nicu Covaci despre turneele Phoenix. Orice scriitor la un moment dat adapteaza intamplarile reale. Eu, din dorinta de a verifica cat este real si cat este fictiune, l-am verificat constant pe Nicu punandu-i intrebari legate de turneele lor. Nu a reusit sa imi dea o alta varianta nici macar o data. Asadar... ce citisem eu acolo era perfect real... Trebuia sa verific cat de real poate fi totul...
Ei bine... mi-a suras norocul si am fost prezenta in tot Poetry Pop Tour.
In toti cei 3 ani de existenta Oliver, eu am lipsit... insa am recuperat din plin timpul pierdut si inca mi-e sete si as mai vrea... (de-abia astept sa vina toamna...)
Am verificat pe pielea mea tot ce stiam si aflasem despre Oliver. Fiecare concert a fost unic prin ceea ce transmitea. Nu conta daca era sau nu acelasi playlist... trairile erau diferite... senzatiile erau altele...
De fapt, in orice moment Oliver comunica. Am simtit asta de la prima auditie. Atunci mi-era usor jena sa spun in cuvinte senzatiile care ma cuprindeau. Eram in primele zile sau poate saptamani de Oliver. Atunci ne cunosteam. Prima oara cand am ascultat piesa "Fatal" in difuzoarele date la maxim, am avut senzatia de o penetrare lenta si extrem de placuta... (veti spune ca sunt dusa ... ) Am testat piesa si pe alte persoane si au avut aceeasi senzatie... Am ascultat de foarte multe ori piesele de pe Poetry Pop (fie pe disc sau in concerte) facand abstractie de versuri, de voce, ci ascultand doar partea instrumentala care imi dadea fiori. Simteam ca muzica imi penetra tot corpul, o vedeam intrand si invadandu-mi simturile, o simteam imbatandu-ma de fericire. Vedeam totul din exterior si era o senzatie stranie si placuta in acelasi timp. Ascultand si versurile, senzatiile deveneau infinit mai puternice.
Nu pot sa spun ca o piesa imi dadea trairi mai intense ca alta. Erau diferite dar la fel de puternice si de fapt simt asta si acum la orice reascultare. Nu sunt niciodata aceleasi senzatii. O piesa a reusit sa-mi transmita senzatii diferite in functie de moment, de stare. Am incercat sa trec in carnetel starile transmise de fiecare concert in parte.
Cel mai greu a fost sa ma las sedusa in timpul lansarii. Era primul meu concert Oliver pe care mi-as fi dorit sa-l traiesc trup si suflet insa treburile lumesti nu m-au lasat sa simt asta. Ma uitam din cand in cand la scena si la Oliverii care pareau niste zei urcati pe un piedestal. Imaginea era superba! Fetele alea nu aveau cum sa nu se indragosteasca de asa zei. Imi crestea inima cand vedeam fascinatia din ochii oamenilor. Bucuria era mult mai mare privind bucuria si satisfactia celorlalti. Ma hraneam din fericirea celorlalti.
Turneul a fost o incununare si o urmare fireasca a muncii depuse de noi toti pana atunci.
Cred ca nu m-am distrat niciodata atat de tare ca in tuneul Oliver. Emotii, oboseala, bucurii, suparari, impliniri. Nu a existat o zi care sa nu contina o avalansa de sentimente contradictorii. Totul a fost la intensitate maxima. De-abia astept sa o luam de la capat.
Si ca sa nu spuneti ca sunt in continuare rea si nu vreau sa impart din bucuriile traite in timpul tuneului, va ofer in prima vizionare cateva imagini din jam session-ul de la Timisoara.
Am ratacit pe undeva carnetelul meu alb si nu voi putea sa le trec in revista acum... raman datoare...
Pana una alta... hai sa va arat si voua cum ... se plictisesc Oliverii ... la drumul de intoarcere dintre Vama Veche inspre capitala, in maratonul de a ajunge in direct la Vio in emisiune la Radio Lynx. Va arat doar momentele de plictiseala... cele de fun sunt pastrate departe de ochii curiosilor...
marți, 15 iulie 2008
Clientul nostru - stapanul nostru. Episodul I
Daca tot am fost provocata... sa-i dau bice.
Povesteam intr-un post mai vechi de club Fucsia (parca asa se scrie) unde mr El Patron este un pustiulica de 20 de ani cu aere de businessman.
Nefericirea a facut sa nimeresc iar la o petrecere acolo. Un majorat. Ce frumoase erau majoratele pe vremea noastra... acasa cu gasca... acum nu mai esti trendy daca faci acasa.
M-am prezentat pe la 22.00 la acest party impreuna cu niste prieteni. Vreo 2-3 ore a fost liniste deplina. Nu in sensul muzical, ci in sensul ca absolut toti copilasii stateau pe la mese si nu dansa nimeni. Din nefericire nu prea aveau pe ce dansa. O muzica foarte urata. Politica clubului spunea ca nu au voie decat muzica electro - house si chestii de neinteles pentru urechile mele. Au mai avut cateva mici scapari ... ca sa se bucure si astia ca mine.
Tanarul El Patron nu vroia in ruptul capului sa puna alta muzica. Fusese inchiriat tot clubul. Toata consumatia era achitata conform intelegerii. A fost omis faptul ca la capitolul muzica, nu au voie sa puna alte stiluri. Si nu se cereau manele!!! Un rock, un pop, un funck ... Nu am avut cu cine sa ne intelegem. Noi, oameni civilizati, nu ne-am mai batut capul cu el si am inghitit in sec.
Asadar... daca vreti sa va simteti bine, NU MERGETI IN FUCSIA!!!!
joi, 19 iunie 2008
miercuri, 11 iunie 2008
luni, 9 iunie 2008
marți, 3 iunie 2008
sâmbătă, 17 mai 2008
Remember...
Yupee!!! In seara asta pot sa spun ca m-am distrat foarte bine.
Am inceput cu Spice, unde era petrecere Tuborg pentru Olimpiadele Comunicarii. Am felicitat castigatorii si ne-am pus pe dans. Ce-i drept erau mai mult minori si erau persoane care se simteau batrane in acel mediu. Eu m-am regasit foarte bine printre pusti. Alcoolul n-a intrat in schema in ceea ce ma priveste insa pofta de dans era oricum asa ca nu aveam nevoie de stimuli.
A fost foarte misto cum am putut sa dansam pe fix aceeasi muzica care se punea pe vremuri in Club A, dar acum eram intr-o locatie cu mult mai selecta. A fost si Ploaia!!! Si nu eram la karaoke! Si nici nu o cerusem eu! In jur de ora 4, cativa cetateni au simtit nevoia sa se reproduca si s-a oprit si muzica. Atunci am considerat necesar sa schimb locatia.
Afterhours de Salsa. Am zis ca aveam pofta de dans, nu? Si aici s-au mai schimbat lucrurile de cand am calcat pragul ultima oara. Nu era de nici o culoare muzica latino. House, R&B, Funk... orice dar nu salsa... Am comandat salsa ca sa ma pot desfasura un pic. Noroc ca am mai gasit parteneri de dans. Evident ca au aparut si tinerii de bani gata pusi pe agatat in clubul care atrage saptamanal mai mult femei decat barbati. S-a spart gasca rapid si aici.
Am pornit apoi in zona veche - Lipscani - in cautarea unei noi locatii. Aproape se facuse de ziua si am hotarat ca o plimbare pe strazile vechi ale Bucurestiului este mult mai adecvata... Aceleasi cladiri, pe ici pe colo reconsolidate, acelasi aer, acelasi miros... M-am umplut de placere...
A fost o seara: Remember anii studentiei... Remember vremurile Club A... in cu totul si cu totul alte locatii si cu alta companie...
Vreme trece... vreme vine...
Toate-s noi si noi'is toate...
marți, 6 mai 2008
Oliver la VDTV si la News & Fun cu Lucian Moga
vineri, 2 mai 2008
1 mai muncitoresc
Ei bine unii sunt mai fericiti si au parasit Bucurestiul de 1 mai iar altii mai harnici si mai muncitori au fost nevoiti sa ramana sechestrati aici.
Speram ca macar de 1 mai muncitoresc (avand in vedere ca orasul a fost cam gol toata saptamana) sa se circule mai bine in Bucuresti. Din nefericire si astazi am fost nevoita sa ma lupt cu soferii de duminica. Au iesit oamenii cu mic cu mare la plimbare... Parcurile au fost asaltate de bucuresteni, de zgomot si miros de mici. Am avut o tentativa de a ma plimba prin Herastrau dar am renuntat la plimbare si am preferat sa ma asez pe o banca retrasa de privirile curioase si zgomotul asurzitor creat de trecatori. Am vrut chiar sa ies in larg cu o barca dar si pe lac era foarte mult trafic...
Si daca tot am ajuns aici am zis sa ma opresc si la Hard Rock Cafe. Nu as putea spune ca am fost impresionata de locatie si mai degraba de servire, promptitudine si zambetele calde ale chelnerilor.
Daca vreti sa fiti serviti asa cum se cuvine va recomand sa mergeti la Hard Rock Cafe.
sâmbătă, 26 aprilie 2008
miercuri, 9 aprilie 2008
New trend?
Aseara eram in trecere pe la Green Hours si pentru cateva clipe m-am speriat. Vad un pompier fara casca care se agita si se tot invartea de colo colo. Nu eram foarte sigura ca e pompier... nu imi venea in minte culoarea lor reprezentativa. Ideea e ca acest tanar era intr-o salopeta de un portocaliu tipator, cingatoare neagra regulamentar si cizme de cauciuc.
Dupa outfit eram convinsa ca nu e un simplu spectator la piesa care s-a jucat aseara la Green. Il cam dadeau de gol ochelarii mari si rotunzi de tocilar. Nu s-ar fi asortat cu o posibila casca. Eram total dezorientata daca era pompier... sau poate gunoier... (imi sugerau baietii de la bar)...
Se pare insa ca sunt in urma de tot... sunt depasita complet... asa este trendy in lumea gay-lor mai nou... trebuie sa atragi atentia si daca mai stai un pic si cu poponetzu in vant... este perfect!
Asa ca dragilor... va rog sa urmati exemplul tanarului si sa completam lumea asta de ciudati si ciudateniile lor. (ca si cum nu avea destui)
Dupa outfit eram convinsa ca nu e un simplu spectator la piesa care s-a jucat aseara la Green. Il cam dadeau de gol ochelarii mari si rotunzi de tocilar. Nu s-ar fi asortat cu o posibila casca. Eram total dezorientata daca era pompier... sau poate gunoier... (imi sugerau baietii de la bar)...
Se pare insa ca sunt in urma de tot... sunt depasita complet... asa este trendy in lumea gay-lor mai nou... trebuie sa atragi atentia si daca mai stai un pic si cu poponetzu in vant... este perfect!
Asa ca dragilor... va rog sa urmati exemplul tanarului si sa completam lumea asta de ciudati si ciudateniile lor. (ca si cum nu avea destui)
vineri, 4 aprilie 2008
Un pic de Salsa...
Ca sa respect un pic si tema acestui blog, hai sa mai scriu cate ceva despre viata de noapte...
Nu va inchipuiti ca am stat in casa si de-asta nu am mai scris. Am tot iesit si de-asta n-am avut timp sa stau la un calculator ca sa va povestesc si voua.
O scurta trecere prin El Grande Comandante unde era foarte gol... ce-i drept era inca devreme... in jur de 22.00. La cateva strazi distanta, insa, la Salsa, petrecerea era deja in toi. Ma gandeam ca am ajuns prea devreme. N-am mai fost joia in Salsa de anul trecut. Uitasem ca e muuuultaaaaaaa salsa... Nu ma supara acest lucru, ci doar faptul ca sunt prea putini baieti care stiu sa danseze. Si daca cumva esti si inalta, pentru ca asa te-a lasat mama natura, este si mai nasol...
...nimic palpitant... o seara de joi...
marți, 18 martie 2008
Cum e sa fii hotz....
Dupa un an de stat in Bucuresti, eu inca credeam ca oamenii sunt buni si blanzi. Nu vroiam sa accept ca oamenii pot fi rauvoitori si ca isi urmaresc doar propriile interese. Treptat am inceput sa vad toate aceste lucruri lovindu-ma de ele. Din nefericire eu nu ma pot schimba si sunt in continuare acelasi om bun si saritor care a aparut in capitala in urma cu vreo 8 ani.
Poate din cauza felului meu de a fi, am reusit sa ma intersectez de multe ori cu talhari. Din fericire, cam de fiecare data mi-au fost furate bunuri minime pe care, si pe alea am reusit sa le recuperez intr-un timp foarte scurt... Intotdeauna m-a deranjat mai mult gestul in sine. Mi-a fost calcata intimitatea si asta durut cel mai tare. Nu te mai simti sigur nici in propria masina. Macar daca toate astea s-ar fi intamplat in cartiere marginase. Dar nu! De fiecare data in plin centrul capitalei.
Aseara, m-am dus la Facultatea de Litere ca sa-i vad pe cei de la Kumm in concert. Nu ca as fi mare fan dar scopul a fost tot networking si in cazul meu intotdeauna are rezultate.
Cand am plecat am constatat cu stupoare ca imi fusese sparta masina. Pagubele nu pot sa zic ca au fost mari: un casetofon din 1900 toamna care era stricat de luni bune (norocul meu!), doua parfumuri dintre care unul era gol golutz si doua perechi de ochelari - una fiind rupta dar avea o mare valoare sentimentala.
Cum poti sa fii hot si sa spargi la nimereala fara sa te uiti. Stiu ca nu ai timp sa verifici dar cred ca oricine ar putea face diferenta intre un casetofon obosit si un mp3 player sau cd player...
Si cum se poate sa dai la o parte un parfum pe jumatate plin si sa preferi unul gol... Ei bine se pare ca masinutza mea nu a intrat pe mana unor hoti cu prea mare dexteritate... Ma gandesc ca totusi am fost norocoasa pentru ca daca ar mai fi facut un mic research ar mai fi avut ce sa ia... Norocul meu!
Aviz amatorilor: Cand iesiti in oras, mai ales daca iesiti la o bere, mai bine lasati masina acasa.
vineri, 7 martie 2008
Vine vara!!!
Am obosit... si asta nu este din cauza ca aseara am facut clubbing ci pentru ca sunt la birou de la ora 9. Ei bine... intr-adevar si la mine se aplica zicala: cum iti asterni asa dormi... eu am ales asta si acum accept consecintele...
Dar nu este drept! Gata! A venit primavara! Vine vara!!! De-abia astept serile la bere la motoare... cand nu poti sa pleci decat dupa ce te-ai racorit bine de tot cu cateva beri reci... deja salivez gandindu-ma (mai rau e ca e 9 dimineata). Ce betzivanca m-am facut... de fapt m-am cumintit... ca n-am mai baut bine de multa vreme...
Trebuie sa corectam acest aspect pana nu imi pierd antrenamentul...
luni, 18 februarie 2008
O sambata seara plina de surprize...
Hai sa trecem si la fapte... Pana la urma, scopul acestui blog era sa va informez asupra vietii de noapte... si nu am prea facut asta in ultima vreme... Promit sa ma tin de promisiuni de acum inainte si sa fiu mai prompta...
Sambata seara trebuia sa fie seara fetelor... ieseam cu cele mai bune prietene ale mele. Dupa lungi tratative, reuseam sa le rapesc din cafenelele lor preferate si sa le arunc in club. Acesta era planul... dar stiti ca de multe ori se intampla ca socoteala de acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ... acum hai sa va zic ce-a iesit....
Pe la 21.30 vorbim sa ne vedem in aproximativ o ora la o cafenea din centru si sa stabilim de-acolo itinerariul. Vroiam sa fim fitzoase: Fratelli sau Bellucci. Dau zvon in tara doritoarelor si doritorilor si primesc vreo 2-3 confirmari de participare. Pe la 22.00 prietenele mele ma informeaza ca una dintre ele nu se simte prea bine: indigestie sau ceva... ca sa fiu rea eticheta e simpla: indigestie de clubbing... Nu pot insa sa fiu rea, cunoscand personajul care a avut o schimbare spectaculoasa in materie de clubbing in ultimul an. Pacat ca nu in prezenta-mi ci pe alte meleaguri.
Cum poate sa nu-ti placa sa mergi da dans... bine nici mie nu-mi place chiar in fiecare seara dar in definitiv nu e vorba doar de dans. Este o chestie mult mai comlexa: socializare... networking... mai vezi si tu cum e lumea... ce asteptari are de la tine... la ce sa te astepti de la ea...
Asadar... ies in oras cu o buna prietena si gasca ei. Mergem in Spice - muzica live. Ok. Ne place. Dans. Full. Distractie. Oameni fericiti. Ciudat cum, avand clubul full, dragutzii de pe scena isi permiteau sa nu cunoasca bine versurile pieselor... si nu erau din cele mai dificile si din cele mai necunoscute... Pana si un amator de karaoke stie pe de rost versurile de la Pretty woman. Toata nervozitatea mea a reusit sa fie risipita pana la urma printr-un un super show. Barmanii au inceput sa se joace cu focul - la propriu. Diverse giumbushlucuri cu alcool si flacari imense. Tot barul era in flacari... curiosii de jur imprejur se uitau fascinati. Apare intr-un moment de glorie si chitaristul trupei, cu artificii prinse de coada chitarii... Super efect!!! Felicitari baieti in materie de show!!! S-a terminat distractia in Spice pe la 3.00...
Pornesc la drum ca sa recuperez doua tinere de la un majorat... Ei bine, inca se mai fac majorate si inca copii se mai duc... si inca se mai distreaza... mergem in salsa 3 pt un mic dans... nu am stat mai mult de jumatate de ora... Fetele ma tot presau sa mergem in Fuchsia - era o alta petrecere de varsta lor - majorat... Ajungem acolo pe la 5 fara ceva. Muzica oprita. Ma uit din nou pe usa: ultimul client. Asadar, cei din Fuchsia minteau poporu' cu televizoru'... Cica tineau deschis pana la ultimul client... dar de fapt la maxim 5 inchideau.... de data aceasta clubul nu era insa gol. Era pe jumatate plin cu copiii de care va spuneam... Chelnerii si inclusiv el patrones... un pishpirel la vreo 20 si un pic de ani... se dadea mare shmecher cu clubul lui... Cei de la OPC vor fi cred tare fericiti sa afle cum domnia sa a vandut bauturi alcoolice unor minori... M-a enervat groaznic domnul cu pricina si inclusiv angajatii care erau de o nesimtire nemaintalnita. Dar ce vrei, inca traim in Romania. NU mai conteaza acum... a trecut... Ideea e ca servirea in Fuchsia e de mare kaka si eu una nu as reveni acolo NEVER!!!
Am preferat o locatie mai normala si mai prietenoasa... Expirat... A fost un pic dificil cu gradinita... limita de varsta este totusi de 21 de ani... Insa prin farmecele-mi caracteristice am reusit sa conving autoritatile de la intrare sa-i lase si pe minori... Dupa seara de sambata am inceput sa-mi dau seama mai bine de ce copii nu au voi in club... la 10 minute dupa ce au intrat li se facuse somn si vroiau acasa.. doar era 5.30... Intrigata m-am razbunat si i-am tinut in expirat pana la 6.00 ca sa vada cum e sa stai si sa fii dat afara din club pt ca pe usa scrie 6.00 nu ultimul client. Cu toate acestea la 6.15 nu ne dadeau inca afara...
O sambata seara intr-adevar plina de surprize si intorsaturi... pacat ca in tot timpul asta am fost perfect treaza si lucida...
Sambata seara trebuia sa fie seara fetelor... ieseam cu cele mai bune prietene ale mele. Dupa lungi tratative, reuseam sa le rapesc din cafenelele lor preferate si sa le arunc in club. Acesta era planul... dar stiti ca de multe ori se intampla ca socoteala de acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ... acum hai sa va zic ce-a iesit....
Pe la 21.30 vorbim sa ne vedem in aproximativ o ora la o cafenea din centru si sa stabilim de-acolo itinerariul. Vroiam sa fim fitzoase: Fratelli sau Bellucci. Dau zvon in tara doritoarelor si doritorilor si primesc vreo 2-3 confirmari de participare. Pe la 22.00 prietenele mele ma informeaza ca una dintre ele nu se simte prea bine: indigestie sau ceva... ca sa fiu rea eticheta e simpla: indigestie de clubbing... Nu pot insa sa fiu rea, cunoscand personajul care a avut o schimbare spectaculoasa in materie de clubbing in ultimul an. Pacat ca nu in prezenta-mi ci pe alte meleaguri.
Cum poate sa nu-ti placa sa mergi da dans... bine nici mie nu-mi place chiar in fiecare seara dar in definitiv nu e vorba doar de dans. Este o chestie mult mai comlexa: socializare... networking... mai vezi si tu cum e lumea... ce asteptari are de la tine... la ce sa te astepti de la ea...
Asadar... ies in oras cu o buna prietena si gasca ei. Mergem in Spice - muzica live. Ok. Ne place. Dans. Full. Distractie. Oameni fericiti. Ciudat cum, avand clubul full, dragutzii de pe scena isi permiteau sa nu cunoasca bine versurile pieselor... si nu erau din cele mai dificile si din cele mai necunoscute... Pana si un amator de karaoke stie pe de rost versurile de la Pretty woman. Toata nervozitatea mea a reusit sa fie risipita pana la urma printr-un un super show. Barmanii au inceput sa se joace cu focul - la propriu. Diverse giumbushlucuri cu alcool si flacari imense. Tot barul era in flacari... curiosii de jur imprejur se uitau fascinati. Apare intr-un moment de glorie si chitaristul trupei, cu artificii prinse de coada chitarii... Super efect!!! Felicitari baieti in materie de show!!! S-a terminat distractia in Spice pe la 3.00...
Pornesc la drum ca sa recuperez doua tinere de la un majorat... Ei bine, inca se mai fac majorate si inca copii se mai duc... si inca se mai distreaza... mergem in salsa 3 pt un mic dans... nu am stat mai mult de jumatate de ora... Fetele ma tot presau sa mergem in Fuchsia - era o alta petrecere de varsta lor - majorat... Ajungem acolo pe la 5 fara ceva. Muzica oprita. Ma uit din nou pe usa: ultimul client. Asadar, cei din Fuchsia minteau poporu' cu televizoru'... Cica tineau deschis pana la ultimul client... dar de fapt la maxim 5 inchideau.... de data aceasta clubul nu era insa gol. Era pe jumatate plin cu copiii de care va spuneam... Chelnerii si inclusiv el patrones... un pishpirel la vreo 20 si un pic de ani... se dadea mare shmecher cu clubul lui... Cei de la OPC vor fi cred tare fericiti sa afle cum domnia sa a vandut bauturi alcoolice unor minori... M-a enervat groaznic domnul cu pricina si inclusiv angajatii care erau de o nesimtire nemaintalnita. Dar ce vrei, inca traim in Romania. NU mai conteaza acum... a trecut... Ideea e ca servirea in Fuchsia e de mare kaka si eu una nu as reveni acolo NEVER!!!
Am preferat o locatie mai normala si mai prietenoasa... Expirat... A fost un pic dificil cu gradinita... limita de varsta este totusi de 21 de ani... Insa prin farmecele-mi caracteristice am reusit sa conving autoritatile de la intrare sa-i lase si pe minori... Dupa seara de sambata am inceput sa-mi dau seama mai bine de ce copii nu au voi in club... la 10 minute dupa ce au intrat li se facuse somn si vroiau acasa.. doar era 5.30... Intrigata m-am razbunat si i-am tinut in expirat pana la 6.00 ca sa vada cum e sa stai si sa fii dat afara din club pt ca pe usa scrie 6.00 nu ultimul client. Cu toate acestea la 6.15 nu ne dadeau inca afara...
O sambata seara intr-adevar plina de surprize si intorsaturi... pacat ca in tot timpul asta am fost perfect treaza si lucida...
marți, 12 februarie 2008
Ziua indragostitilor... partea II
Am asteptat sa treaca aceasta sarbatoare mult apreciata de domnitze si oarecum urata de tinerii domni. Eram curioasa sa vad daca gasesc noi reactii si noi tipuri de comportament in randul indragostitilor. Cred ca lucrurile stau foarte simplu... cum stim toti, barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus si au principii de viata diferite, trairi si placeri diferite. Asta ar fi un punct de plecare in ceea ce priveste discutiile si certurile care au loc in aceasta zi pe tema: sarbatorim sau nu Valentine's Day.
Ce este Valentine's Day - o sarbatoare importata care imediat dupa revolutie a prins bine la romani... si cand spun romani ma refer la absolut toti... si la cel care traieste intr-o super vila in vestitul cartier Pipera dar si la tanarul indragostit care pentru a-si intalni iubita trebuie sa strabata pana in comuna vecina cativa km buni pe jos. A devenit intr-un timp foarte scurt, un fenomen de masa. In aceasta zi "magica" mall-urile, restaurantele, cluburile, strazile sunt pline de inimioare, balonase si rosu din abundenta... Toti vor sa serbeze cat mai frumoas aceasta zi a dragostei.
Aseara am fost intr-un club unde merg saptamanal si chiar sunt clienta fidela. Central Club, club cu o capacitate de aproximativ 500 persoane, care era deja neinacapator. Dintre toti cunoscutii cu care ma intalnesc acolo in fiecare joi doar tanarul Liviu era prezent. In rest, am gasit acolo copii, parinti si chiar bunici dornici de afirmare pe "Fotoliul din odaie" sau alte "shlagare" pe care le auzeam si noi cel mult o data pe saptamana la TVR in anii copilariei. Acum le auzim frecvent la karaoke reusit interpretate de diverse domnisoare dornice de afirmare.
Practic, aceasta zi a indragostitilor este o zi in care omul de rand reuseste si el (fiind batut la cap zile intregi cu aceasta sarbatoare) sa iasa in lume cu aleasa. Ies la un cico sau poate chiar un vin si la un dans... acum este momentul in care isi marturisesc si ei spasiti dragostea, isi arata talentele de dansatori iar cei cu voce sau doar cu curaj - talentele de interpreti.
Intotdeauna am tinut cu barbatii si nu cu femeile si din nefericire si de data aceasta inclin sa tin tot cu ei... nu mi-a placut ce am vazut aseara... Am simtit ca intimitatea imi este incalcata de oameni fara gust, fara ureche muzicala sau alte veleitati care le-ar permite accesul intr-un club oarecare. Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul la exprimare. Ei bine, de-asta ma exprim si eu acum... Eu merg acolo in fiecare saptamana... ei ... o data pe an... Au dreptul la fericire!!!
Ce este Valentine's Day - o sarbatoare importata care imediat dupa revolutie a prins bine la romani... si cand spun romani ma refer la absolut toti... si la cel care traieste intr-o super vila in vestitul cartier Pipera dar si la tanarul indragostit care pentru a-si intalni iubita trebuie sa strabata pana in comuna vecina cativa km buni pe jos. A devenit intr-un timp foarte scurt, un fenomen de masa. In aceasta zi "magica" mall-urile, restaurantele, cluburile, strazile sunt pline de inimioare, balonase si rosu din abundenta... Toti vor sa serbeze cat mai frumoas aceasta zi a dragostei.
Aseara am fost intr-un club unde merg saptamanal si chiar sunt clienta fidela. Central Club, club cu o capacitate de aproximativ 500 persoane, care era deja neinacapator. Dintre toti cunoscutii cu care ma intalnesc acolo in fiecare joi doar tanarul Liviu era prezent. In rest, am gasit acolo copii, parinti si chiar bunici dornici de afirmare pe "Fotoliul din odaie" sau alte "shlagare" pe care le auzeam si noi cel mult o data pe saptamana la TVR in anii copilariei. Acum le auzim frecvent la karaoke reusit interpretate de diverse domnisoare dornice de afirmare.
Practic, aceasta zi a indragostitilor este o zi in care omul de rand reuseste si el (fiind batut la cap zile intregi cu aceasta sarbatoare) sa iasa in lume cu aleasa. Ies la un cico sau poate chiar un vin si la un dans... acum este momentul in care isi marturisesc si ei spasiti dragostea, isi arata talentele de dansatori iar cei cu voce sau doar cu curaj - talentele de interpreti.
Intotdeauna am tinut cu barbatii si nu cu femeile si din nefericire si de data aceasta inclin sa tin tot cu ei... nu mi-a placut ce am vazut aseara... Am simtit ca intimitatea imi este incalcata de oameni fara gust, fara ureche muzicala sau alte veleitati care le-ar permite accesul intr-un club oarecare. Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul la exprimare. Ei bine, de-asta ma exprim si eu acum... Eu merg acolo in fiecare saptamana... ei ... o data pe an... Au dreptul la fericire!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
