Lady Astor & Winston Churchill

un nou inceput....

... si s-a mai incheiat un an.... un 2008 plin de realizari si bucurii.... impanat cu o gramada de intamplari si evenimente la care nu ma gandeam pe 1 ian 2008... un an implinit!!!
si am invatat si sa schiez.... la orizontala in prima faza dar am reusit treptat sa ridic si fundul de jos si sa-mi dau drumu' pe valea dorului.... si am reusit si de 2 ori intr-o singura zi si fara sa raman iar blocata la cota 2000.... fac si rime acum (!)

.... si a venit si 2009..... si a mai trecut un revelion.... si a fost frumos.... surprinzator de frumos....
toti nedansatorii au dansat si au baut si s-au distrat.... si era chiar fun ca atunci cand puneam "bot" ma duceau la inca o tequilla..... si evident am baut cam .... cel mai mult.... si tot mi s-a parut scurta noaptea....

.... si ce-mi doresc pentru noul an..... nu as avea loc aici sa insir.... insa ce pot realiza din toate dorintele?.... sunt o parte din ele realizabile.... si chiar acum ma apucasem sa incerc sa realizez una dintre ele... casetofon in masina.... ca sa nu mai rada lumea de mine ca sunt singura fara muzica in masina....
si tot cautand casetofoane si cd playere si mp3 si mp4 playere.... am dat si peste niste masini.... in care mi-ar sta bine ce-i drept.... si ca sa vezi ce puternice imi sunt dorintele (una dintre ele e sa imi schimb masina), ma gandeam ca e posibil sa fie mai rentabil sa imi schimb masina decat sa imi iau un casetofon ...... ce glumeata sunt nu???? doar sunt femeie....

Oliver family

M-am tot abtinut sa nu scriu nimic de turneul Oliver decat la final. Am fost provocata insa... Nu voi divulga foarte multe... Voi lasa impresiile la final de turneu... - 28 iunie - Concert final, Unplugged in Green Hours.

Mergand la concertele Oliver, descopar ca fiecare concert imi da o alta stare si simt senzatii noi si diferite fata de concertul anterior. Vreau sa marturisesc ca eu m-am apucat sa notez in carnetelul alb trairile din fiecare concert si senzatiile pe care mi le transmite Oliver de fiecare data.

Cu Oliver, am descoperit ca am intrat intr-o familie foarte frumoasa si care ofera foarte multa dragoste neconditionat. Ne-am simtit excelent impreuna in acest inceput de turneu. Sunt convinsa ca dupa a doua parte a turneului voi avea si mai multe de povestit. De fapt stiu sigur ca mi-as dori sa nu se mai termine aceasta calatorie minunata in familia Oliver alaturi de acesti oameni frumosi.

Solistu' Puscasu

Miciiiiiii

Horia

Zorcian

Eu

1 mai muncitoresc

Ei bine unii sunt mai fericiti si au parasit Bucurestiul de 1 mai iar altii mai harnici si mai muncitori au fost nevoiti sa ramana sechestrati aici.
Speram ca macar de 1 mai muncitoresc (avand in vedere ca orasul a fost cam gol toata saptamana) sa se circule mai bine in Bucuresti. Din nefericire si astazi am fost nevoita sa ma lupt cu soferii de duminica. Au iesit oamenii cu mic cu mare la plimbare... Parcurile au fost asaltate de bucuresteni, de zgomot si miros de mici. Am avut o tentativa de a ma plimba prin Herastrau dar am renuntat la plimbare si am preferat sa ma asez pe o banca retrasa de privirile curioase si zgomotul asurzitor creat de trecatori. Am vrut chiar sa ies in larg cu o barca dar si pe lac era foarte mult trafic...

Si daca tot am ajuns aici am zis sa ma opresc si la Hard Rock Cafe. Nu as putea spune ca am fost impresionata de locatie si mai degraba de servire, promptitudine si zambetele calde ale chelnerilor.

Daca vreti sa fiti serviti asa cum se cuvine va recomand sa mergeti la Hard Rock Cafe.

Ce bine e acasa...

Nu credeam ca o sa vina vremea cand voi spune: ce bine e acasa!

Pentru mine acasa, de foarte multi ani, inseamna Bucuresti. Cand merg la ai mei, merg la ai mei, nu merg acasa. Nu imi ofera niciodata conditiile pe care le am la mine acasa. Desi, fie vorba intre noi, tot datorita lor la mine acasa ma simt cel mai bine...
As minti daca as spune ca nu am fost bine primita, insa nu am avut niciodata un coltisor al meu unde sa pot sta doar cu mine. In momentul plecarii din casa alor mei s-a produs evacuarea... camera mea se transformase in uscator, calcatorie, atelier de croitorie si depozit... Acum parca incep sa revina la normal lucrurile... Am coltul meu din nou! Si este doar al meu!!! Am televizor!!! Am internet!!! Si chiar e buna conexiunea!!! Mi-a luat vreo ora sa reusesc sa ma conectez prin clicknet pt ca operatorii inainte de sarbatori nu mai inteleg notiunea termenului: amabil.

Ei bine, sunt acasa si este pentru prima oara cand nu am chef sa ies in oras cu vechii mei prieteni ci sa stau in patutul meu, in asternutul meu si sa zac asa in coltisorul meu...

Parca totul miroase a fericire... Si cand ma gandesc ca nu aveam nici un chef sa vin acasa...

Rio... my love...

Rio de Janeiro un oras superb unde este imposibil sa te plictisesti... Pentru cei care nu ma cunosc si nu au aflat inca... am vazut Rio anul trecut castigand concursul Carnaval Latino din Club Paradiso - maraton 50 de ore. Am avut noroc... mai erau inca cel putin 28 de persoane, iubitori de muzica latino, care ar fi meritat acelasi premiu... http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=173402

Eu am fost mai norocoasa se pare...


M-a apucat melancolia citind diverse articole despre carnaval... In februarie Brazilia intreaga explodeaza de veselie si culoare. Faima intrecerii dintre scolile de samba de la Rio de Janeiro a facut inconjurul lumii, pentru ca spectacolul care dureaza o saptamana nu are termen de comparatie. Nu este suficient sa te duci acolo doar pe perioada carnavalului. Daca tot te incumeti sa zbori 16 ore, sfatul meu este sa stai cel putin o luna pentru ca petrecerile se tin lant in toata perioada. Nici nu trebuie sa mergi in cluburi... petrecerile sunt in strada... langa arcade in centru, pe faleza din Copacabana sau pe stradutzele din Ipanema. Nu trebuie sa fii gay ca sa te simti bine in Ipanema... Petrecerile sunt memorabile iar barbatii... n-am cuvinte...

Carnavalul propriu-zis e un adevarat spectacol la care participa atat copii cat si bunici...
Este o mare dementza!!! Ca sa te simti cu adevarat bine cred ca trebuie si tu ca persoana sa ai o mica doza de nebunie... sa nu fii genul functionarului care sta toata ziua in hartzoage... sa-ti placa viata... sa-ti placa sa te distrezi si sa cunsti oameni noi.Foaret rar gasesti acolo vorbitori de vreo limba internationala. La limbajul trupului sunt experti insa...