Oliver - Ultima repetitie cu public

Trimite un e-mail la adresa oliver@olivermusic.ro si cere-ne o invitatie sau cumpara-ti biletul direct de la intrare.

Mai multe informatii gasesti pe www.myspace.com/trupaoliver

Totul este din dragoste... (2)

Si daca tot am fost provocata voi continua....

Cred ca compozitorii se incadreaza in aceleasi tipare cu scriitorii, cu poetii. Practic si ei dau nastere unei opere artistice si atunci au nevoie sa iubeasca, sa simta flacara, sa vibreze.

Actorii.... muzicienii... sunt purtatorii mesajului creativ. Ei nu fac altceva decat sa aduca aproape de public creatiile celor de mai devreme. Prin munca si daruirea lor, ajung sa se identifice cu personajele pe care le interpreteaza si sa fie cuprinse de aceleasi trairi ca si creatorii operelor. Pentru a ajunge sa recunoasca si sa identifice fiecare traire este nevoie ca ei sa fi avut parte de astfel de sentimente.

Tocmai de accea actorii, muzicienii au nevoie deopotriva sa fie iubiti si sa iubeasca. Una fara cealalta nu este suficienta. Ei nu au nevoie de monotonie ci de inflacarare, de vibratie, au nevoie de confirmari...

Totul este din dragoste...

Eu sunt ferm convinsa ca absolut toate lucrurile frumoase au fost construite avand la baza iubirea. Orice ai face, are nevoie de un praf de suflet...

Un fel de mancare, de exemplu, nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti iasa grozav chiar daca esti cea mai ingrozitoare bucatareasa. Sau sa fii laudata ca ai facut un sandwich bun sau o cafea delicioasa punand exact aceleasi ingrediente pe care le pui in mod curent.
Si nu ti s-a intamplat ca atunci cand faci un lucru de mantuiala sa iti iasa si mai prost decat era programat?

Eu una, nu stiu sa fac decat lucruri din dragoste... in orice adaug si un praf de suflet... asa mi se pare firesc sa fac.

Toate lucrurile frumoase, toate operele de arta au avut la baza iubirea... iubirea de semeni... iubirea de frumos...
Fie ca au fost iubiti sau au iubit, in momentul respectiv, artistii au fost capabili sa creeze opere senzationale...

Un pictor nu va putea crea niciodata decat daca este iubit. nu este nevoie neaparat ca el sa iubeasca ci doarsa fie iubit. Iar dragostea pe care o primeste trebuie sa fie mult mai profunda decat cea pe care o ofera.
Un poet in schimb trebuie sa iubeasca. Nu este suficient daca el este iubit profund. Dragostea este in el si cu cat cauta mai mult persoana asupra careia sa se rasfranga dragostea si nu o gaseste, cu atat opera lui este mai frumoasa si mai bogata...

Unintended - the greatest song ever

You could be my unintended
Choice to live my life extended
You could be the one I'll always love
You could be the one who listens
To my deepest inquisitions
You could be the one I'll always love

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

First there was the one who challenged
All my dreams and all my balance
She could never be as good as you
You could be my unintended
Choice to live my life extended
You should be the one I'll always love

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

Before you

un nou inceput....

... si s-a mai incheiat un an.... un 2008 plin de realizari si bucurii.... impanat cu o gramada de intamplari si evenimente la care nu ma gandeam pe 1 ian 2008... un an implinit!!!
si am invatat si sa schiez.... la orizontala in prima faza dar am reusit treptat sa ridic si fundul de jos si sa-mi dau drumu' pe valea dorului.... si am reusit si de 2 ori intr-o singura zi si fara sa raman iar blocata la cota 2000.... fac si rime acum (!)

.... si a venit si 2009..... si a mai trecut un revelion.... si a fost frumos.... surprinzator de frumos....
toti nedansatorii au dansat si au baut si s-au distrat.... si era chiar fun ca atunci cand puneam "bot" ma duceau la inca o tequilla..... si evident am baut cam .... cel mai mult.... si tot mi s-a parut scurta noaptea....

.... si ce-mi doresc pentru noul an..... nu as avea loc aici sa insir.... insa ce pot realiza din toate dorintele?.... sunt o parte din ele realizabile.... si chiar acum ma apucasem sa incerc sa realizez una dintre ele... casetofon in masina.... ca sa nu mai rada lumea de mine ca sunt singura fara muzica in masina....
si tot cautand casetofoane si cd playere si mp3 si mp4 playere.... am dat si peste niste masini.... in care mi-ar sta bine ce-i drept.... si ca sa vezi ce puternice imi sunt dorintele (una dintre ele e sa imi schimb masina), ma gandeam ca e posibil sa fie mai rentabil sa imi schimb masina decat sa imi iau un casetofon ...... ce glumeata sunt nu???? doar sunt femeie....

Ploaie de stele

Azi noapte a fost ploaie de stele.

http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/ploaie-de-stele-cazatoare-vizibila-marti-spre-miercuri.html?7627;2917684

Nu am mai vazut niciodata stele cazatoare sau cel putin nu imi amintesc sa fi vazut. Tocmai din acest motiv nu am refuzat invitatia la Observatorul Astronomic. Din nefericire, cei de la observator s-au gandit sa inchida mai devreme astazi si sa ne lase sa ne chinuim sa vedem ploaia de stele pe un cer imbacsit in Bucuresti.

M-am intors cu coada intre picioare acasa foarte suparata si dezamagita.

M-am inarmat insa cu binoclu, suc si tigari (echipament necesar si folosit in general la toate vizionarile blocului) si am iesit in fata blocului ca sa observ spectacolul. Am avut grija sa aleg un loc intunecos ca sa pot observa mai bine.

Nici nu ma asezasem bine si brusc cerul s-a luminat total. A fost o scanteie puternica, aurie care a luminat totul in jurul ei. Pentru o clipa mi s-a taiat rasuflarea. Am ramas locului. A parut ca se ridica de la locul initial, se aprinde si dupa care am vazut doar dara lasata in timp ce se stingea. Intr-o fractiune de secunda a cazut. A fost un spectacol superb. Nu credeam sa fie atat de vizibil totul.
Primul fenomen vazut de mine a fost in jur de 23:35. Am vrut sa retraiesc senzatia si am stat rabdatoare sa vad ce mai urmeaza. Imi inchipuiam ca voi vedea o serie de stele cazatoare.... dar nici urma... incercam sa ma consolez cu gandul ca este singura stea cazatoare pe care mi-a fost dat s-o vad... superba dealtfel....

La 01:03, surpriza!!! Inca o stea. De data aceasta nu a mai fost la fel. Nu a mai existat acea scanteie orbitoare care sa lumineze totul in jurul ei. De data asta, o stea de pe cer a incetat si s-a stins usor. viteza a fost mult mai mica. Am putut sa urmaresc tot traseul si dara lasata.

Doua e cu sot, e ghinion... trebuie sa vad 3 stele mi-am spus.

Am asteptat cuminte si la cateva minute distanta, 01:12, am vazut deasupra capului o a treia stea. Din nefericire a fost de aceeasi natura cu cea de-a doua...

Asadar, n-am avut norocul sa retraiesc prima senzatie...
http://www.astro-urseanu.ro/meteori.html

M-am intors cumintica in casa ca sa va povestesc si voua cum a fost...

Puteti sa mai vedeti stele cazatoare si in serile ce vor urma. Dar azi au fost foarte vizibile.

Un turneu reusit

Sunt de foarte mult timp datoare cu impresii despre turneu. Nu am reusit sa ma mobilezez si sa astern pe hartie tot ce aveam de spus. De fapt, nici acum nu cred ca voi reusi sa transmit toate gandurile si toate trairile din ultimele 2-3 luni.
De cand eram pustoaica si ma uitam la videoclipurile Whitesnake cu acele tinere superbe imbracate foarte sumar care dansau provocator pe capotele masinilor si care se dezbracau pe ritmurile cantate de iubitii lor, imi doream sa fiu si eu printre ele. Senzatia pe care acele imagini mi-o dadeau (si cred ca mi-o mai transmit si astazi) era de libertate totala, fericire, frumos. Imi doream foarte tare sa patrund si eu in aceasta lume.
O alta piatra (de temelie) a fost pusa de povestirile lui Nicu Covaci despre turneele Phoenix. Orice scriitor la un moment dat adapteaza intamplarile reale. Eu, din dorinta de a verifica cat este real si cat este fictiune, l-am verificat constant pe Nicu punandu-i intrebari legate de turneele lor. Nu a reusit sa imi dea o alta varianta nici macar o data. Asadar... ce citisem eu acolo era perfect real... Trebuia sa verific cat de real poate fi totul...

Ei bine... mi-a suras norocul si am fost prezenta in tot Poetry Pop Tour.

In toti cei 3 ani de existenta Oliver, eu am lipsit... insa am recuperat din plin timpul pierdut si inca mi-e sete si as mai vrea... (de-abia astept sa vina toamna...)
Am verificat pe pielea mea tot ce stiam si aflasem despre Oliver. Fiecare concert a fost unic prin ceea ce transmitea. Nu conta daca era sau nu acelasi playlist... trairile erau diferite... senzatiile erau altele...
De fapt, in orice moment Oliver comunica. Am simtit asta de la prima auditie. Atunci mi-era usor jena sa spun in cuvinte senzatiile care ma cuprindeau. Eram in primele zile sau poate saptamani de Oliver. Atunci ne cunosteam. Prima oara cand am ascultat piesa "Fatal" in difuzoarele date la maxim, am avut senzatia de o penetrare lenta si extrem de placuta... (veti spune ca sunt dusa ... ) Am testat piesa si pe alte persoane si au avut aceeasi senzatie... Am ascultat de foarte multe ori piesele de pe Poetry Pop (fie pe disc sau in concerte) facand abstractie de versuri, de voce, ci ascultand doar partea instrumentala care imi dadea fiori. Simteam ca muzica imi penetra tot corpul, o vedeam intrand si invadandu-mi simturile, o simteam imbatandu-ma de fericire. Vedeam totul din exterior si era o senzatie stranie si placuta in acelasi timp. Ascultand si versurile, senzatiile deveneau infinit mai puternice.
Nu pot sa spun ca o piesa imi dadea trairi mai intense ca alta. Erau diferite dar la fel de puternice si de fapt simt asta si acum la orice reascultare. Nu sunt niciodata aceleasi senzatii. O piesa a reusit sa-mi transmita senzatii diferite in functie de moment, de stare. Am incercat sa trec in carnetel starile transmise de fiecare concert in parte.
Cel mai greu a fost sa ma las sedusa in timpul lansarii. Era primul meu concert Oliver pe care mi-as fi dorit sa-l traiesc trup si suflet insa treburile lumesti nu m-au lasat sa simt asta. Ma uitam din cand in cand la scena si la Oliverii care pareau niste zei urcati pe un piedestal. Imaginea era superba! Fetele alea nu aveau cum sa nu se indragosteasca de asa zei. Imi crestea inima cand vedeam fascinatia din ochii oamenilor. Bucuria era mult mai mare privind bucuria si satisfactia celorlalti. Ma hraneam din fericirea celorlalti.

Turneul a fost o incununare si o urmare fireasca a muncii depuse de noi toti pana atunci.
Cred ca nu m-am distrat niciodata atat de tare ca in tuneul Oliver. Emotii, oboseala, bucurii, suparari, impliniri. Nu a existat o zi care sa nu contina o avalansa de sentimente contradictorii. Totul a fost la intensitate maxima. De-abia astept sa o luam de la capat.

Si ca sa nu spuneti ca sunt in continuare rea si nu vreau sa impart din bucuriile traite in timpul tuneului, va ofer in prima vizionare cateva imagini din jam session-ul de la Timisoara.

Am ratacit pe undeva carnetelul meu alb si nu voi putea sa le trec in revista acum... raman datoare...

Pana una alta... hai sa va arat si voua cum ... se plictisesc Oliverii ... la drumul de intoarcere dintre Vama Veche inspre capitala, in maratonul de a ajunge in direct la Vio in emisiune la Radio Lynx. Va arat doar momentele de plictiseala... cele de fun sunt pastrate departe de ochii curiosilor...

Clientul nostru - stapanul nostru. Episodul I

Daca tot am fost provocata... sa-i dau bice.

Povesteam intr-un post mai vechi de club Fucsia (parca asa se scrie) unde mr El Patron este un pustiulica de 20 de ani cu aere de businessman.
Nefericirea a facut sa nimeresc iar la o petrecere acolo. Un majorat. Ce frumoase erau majoratele pe vremea noastra... acasa cu gasca... acum nu mai esti trendy daca faci acasa.
M-am prezentat pe la 22.00 la acest party impreuna cu niste prieteni. Vreo 2-3 ore a fost liniste deplina. Nu in sensul muzical, ci in sensul ca absolut toti copilasii stateau pe la mese si nu dansa nimeni. Din nefericire nu prea aveau pe ce dansa. O muzica foarte urata. Politica clubului spunea ca nu au voie decat muzica electro - house si chestii de neinteles pentru urechile mele. Au mai avut cateva mici scapari ... ca sa se bucure si astia ca mine.

Tanarul El Patron nu vroia in ruptul capului sa puna alta muzica. Fusese inchiriat tot clubul. Toata consumatia era achitata conform intelegerii. A fost omis faptul ca la capitolul muzica, nu au voie sa puna alte stiluri. Si nu se cereau manele!!! Un rock, un pop, un funck ... Nu am avut cu cine sa ne intelegem. Noi, oameni civilizati, nu ne-am mai batut capul cu el si am inghitit in sec.

Asadar... daca vreti sa va simteti bine, NU MERGETI IN FUCSIA!!!!

Oliver a fost si-n Fabrica

Oliver unplugged in Green Hours

www.myspace.com/trupaoliver

Oliver in Club Fabrica

Ultimele concerte din Poetry Pop Tour

Oliver family

M-am tot abtinut sa nu scriu nimic de turneul Oliver decat la final. Am fost provocata insa... Nu voi divulga foarte multe... Voi lasa impresiile la final de turneu... - 28 iunie - Concert final, Unplugged in Green Hours.

Mergand la concertele Oliver, descopar ca fiecare concert imi da o alta stare si simt senzatii noi si diferite fata de concertul anterior. Vreau sa marturisesc ca eu m-am apucat sa notez in carnetelul alb trairile din fiecare concert si senzatiile pe care mi le transmite Oliver de fiecare data.

Cu Oliver, am descoperit ca am intrat intr-o familie foarte frumoasa si care ofera foarte multa dragoste neconditionat. Ne-am simtit excelent impreuna in acest inceput de turneu. Sunt convinsa ca dupa a doua parte a turneului voi avea si mai multe de povestit. De fapt stiu sigur ca mi-as dori sa nu se mai termine aceasta calatorie minunata in familia Oliver alaturi de acesti oameni frumosi.

Solistu' Puscasu

Miciiiiiii

Horia

Zorcian

Eu

Remember...

Yupee!!! In seara asta pot sa spun ca m-am distrat foarte bine.

Am inceput cu Spice, unde era petrecere Tuborg pentru Olimpiadele Comunicarii. Am felicitat castigatorii si ne-am pus pe dans. Ce-i drept erau mai mult minori si erau persoane care se simteau batrane in acel mediu. Eu m-am regasit foarte bine printre pusti. Alcoolul n-a intrat in schema in ceea ce ma priveste insa pofta de dans era oricum asa ca nu aveam nevoie de stimuli.
A fost foarte misto cum am putut sa dansam pe fix aceeasi muzica care se punea pe vremuri in Club A, dar acum eram intr-o locatie cu mult mai selecta. A fost si Ploaia!!! Si nu eram la karaoke! Si nici nu o cerusem eu! In jur de ora 4, cativa cetateni au simtit nevoia sa se reproduca si s-a oprit si muzica. Atunci am considerat necesar sa schimb locatia.

Afterhours de Salsa. Am zis ca aveam pofta de dans, nu? Si aici s-au mai schimbat lucrurile de cand am calcat pragul ultima oara. Nu era de nici o culoare muzica latino. House, R&B, Funk... orice dar nu salsa... Am comandat salsa ca sa ma pot desfasura un pic. Noroc ca am mai gasit parteneri de dans. Evident ca au aparut si tinerii de bani gata pusi pe agatat in clubul care atrage saptamanal mai mult femei decat barbati. S-a spart gasca rapid si aici.

Am pornit apoi in zona veche - Lipscani - in cautarea unei noi locatii. Aproape se facuse de ziua si am hotarat ca o plimbare pe strazile vechi ale Bucurestiului este mult mai adecvata... Aceleasi cladiri, pe ici pe colo reconsolidate, acelasi aer, acelasi miros... M-am umplut de placere...

A fost o seara: Remember anii studentiei... Remember vremurile Club A... in cu totul si cu totul alte locatii si cu alta companie...

Vreme trece... vreme vine...
Toate-s noi si noi'is toate...

Oliver la VDTV si la News & Fun cu Lucian Moga

Joi, 8 mai, Oliver sunt invitati in studioul Antena 3, la VDTV la 10.00 si la cateva minute distanta ii veti putea auzi si la News FM alaturi de Lucian Moga la News & Fun.

Oliver. Poetry Pop. Joi. 8 mai. Studio Martin.

Un pic de Salsa...

Ca sa respect un pic si tema acestui blog, hai sa mai scriu cate ceva despre viata de noapte...

Nu va inchipuiti ca am stat in casa si de-asta nu am mai scris. Am tot iesit si de-asta n-am avut timp sa stau la un calculator ca sa va povestesc si voua.


O scurta trecere prin El Grande Comandante unde era foarte gol... ce-i drept era inca devreme... in jur de 22.00. La cateva strazi distanta, insa, la Salsa, petrecerea era deja in toi. Ma gandeam ca am ajuns prea devreme. N-am mai fost joia in Salsa de anul trecut. Uitasem ca e muuuultaaaaaaa salsa... Nu ma supara acest lucru, ci doar faptul ca sunt prea putini baieti care stiu sa danseze. Si daca cumva esti si inalta, pentru ca asa te-a lasat mama natura, este si mai nasol...


...nimic palpitant... o seara de joi...

Vine vara!!!

Am obosit... si asta nu este din cauza ca aseara am facut clubbing ci pentru ca sunt la birou de la ora 9. Ei bine... intr-adevar si la mine se aplica zicala: cum iti asterni asa dormi... eu am ales asta si acum accept consecintele...

Dar nu este drept! Gata! A venit primavara! Vine vara!!! De-abia astept serile la bere la motoare... cand nu poti sa pleci decat dupa ce te-ai racorit bine de tot cu cateva beri reci... deja salivez gandindu-ma (mai rau e ca e 9 dimineata). Ce betzivanca m-am facut... de fapt m-am cumintit... ca n-am mai baut bine de multa vreme...

Trebuie sa corectam acest aspect pana nu imi pierd antrenamentul...

Rio... my love...

Rio de Janeiro un oras superb unde este imposibil sa te plictisesti... Pentru cei care nu ma cunosc si nu au aflat inca... am vazut Rio anul trecut castigand concursul Carnaval Latino din Club Paradiso - maraton 50 de ore. Am avut noroc... mai erau inca cel putin 28 de persoane, iubitori de muzica latino, care ar fi meritat acelasi premiu... http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=173402

Eu am fost mai norocoasa se pare...


M-a apucat melancolia citind diverse articole despre carnaval... In februarie Brazilia intreaga explodeaza de veselie si culoare. Faima intrecerii dintre scolile de samba de la Rio de Janeiro a facut inconjurul lumii, pentru ca spectacolul care dureaza o saptamana nu are termen de comparatie. Nu este suficient sa te duci acolo doar pe perioada carnavalului. Daca tot te incumeti sa zbori 16 ore, sfatul meu este sa stai cel putin o luna pentru ca petrecerile se tin lant in toata perioada. Nici nu trebuie sa mergi in cluburi... petrecerile sunt in strada... langa arcade in centru, pe faleza din Copacabana sau pe stradutzele din Ipanema. Nu trebuie sa fii gay ca sa te simti bine in Ipanema... Petrecerile sunt memorabile iar barbatii... n-am cuvinte...

Carnavalul propriu-zis e un adevarat spectacol la care participa atat copii cat si bunici...
Este o mare dementza!!! Ca sa te simti cu adevarat bine cred ca trebuie si tu ca persoana sa ai o mica doza de nebunie... sa nu fii genul functionarului care sta toata ziua in hartzoage... sa-ti placa viata... sa-ti placa sa te distrezi si sa cunsti oameni noi.Foaret rar gasesti acolo vorbitori de vreo limba internationala. La limbajul trupului sunt experti insa...

O sambata seara plina de surprize...

Hai sa trecem si la fapte... Pana la urma, scopul acestui blog era sa va informez asupra vietii de noapte... si nu am prea facut asta in ultima vreme... Promit sa ma tin de promisiuni de acum inainte si sa fiu mai prompta...

Sambata seara trebuia sa fie seara fetelor... ieseam cu cele mai bune prietene ale mele. Dupa lungi tratative, reuseam sa le rapesc din cafenelele lor preferate si sa le arunc in club. Acesta era planul... dar stiti ca de multe ori se intampla ca socoteala de acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ... acum hai sa va zic ce-a iesit....

Pe la 21.30 vorbim sa ne vedem in aproximativ o ora la o cafenea din centru si sa stabilim de-acolo itinerariul. Vroiam sa fim fitzoase: Fratelli sau Bellucci. Dau zvon in tara doritoarelor si doritorilor si primesc vreo 2-3 confirmari de participare. Pe la 22.00 prietenele mele ma informeaza ca una dintre ele nu se simte prea bine: indigestie sau ceva... ca sa fiu rea eticheta e simpla: indigestie de clubbing... Nu pot insa sa fiu rea, cunoscand personajul care a avut o schimbare spectaculoasa in materie de clubbing in ultimul an. Pacat ca nu in prezenta-mi ci pe alte meleaguri.

Cum poate sa nu-ti placa sa mergi da dans... bine nici mie nu-mi place chiar in fiecare seara dar in definitiv nu e vorba doar de dans. Este o chestie mult mai comlexa: socializare... networking... mai vezi si tu cum e lumea... ce asteptari are de la tine... la ce sa te astepti de la ea...

Asadar... ies in oras cu o buna prietena si gasca ei. Mergem in Spice - muzica live. Ok. Ne place. Dans. Full. Distractie. Oameni fericiti. Ciudat cum, avand clubul full, dragutzii de pe scena isi permiteau sa nu cunoasca bine versurile pieselor... si nu erau din cele mai dificile si din cele mai necunoscute... Pana si un amator de karaoke stie pe de rost versurile de la Pretty woman. Toata nervozitatea mea a reusit sa fie risipita pana la urma printr-un un super show. Barmanii au inceput sa se joace cu focul - la propriu. Diverse giumbushlucuri cu alcool si flacari imense. Tot barul era in flacari... curiosii de jur imprejur se uitau fascinati. Apare intr-un moment de glorie si chitaristul trupei, cu artificii prinse de coada chitarii... Super efect!!! Felicitari baieti in materie de show!!! S-a terminat distractia in Spice pe la 3.00...

Pornesc la drum ca sa recuperez doua tinere de la un majorat... Ei bine, inca se mai fac majorate si inca copii se mai duc... si inca se mai distreaza... mergem in salsa 3 pt un mic dans... nu am stat mai mult de jumatate de ora... Fetele ma tot presau sa mergem in Fuchsia - era o alta petrecere de varsta lor - majorat... Ajungem acolo pe la 5 fara ceva. Muzica oprita. Ma uit din nou pe usa: ultimul client. Asadar, cei din Fuchsia minteau poporu' cu televizoru'... Cica tineau deschis pana la ultimul client... dar de fapt la maxim 5 inchideau.... de data aceasta clubul nu era insa gol. Era pe jumatate plin cu copiii de care va spuneam... Chelnerii si inclusiv el patrones... un pishpirel la vreo 20 si un pic de ani... se dadea mare shmecher cu clubul lui... Cei de la OPC vor fi cred tare fericiti sa afle cum domnia sa a vandut bauturi alcoolice unor minori... M-a enervat groaznic domnul cu pricina si inclusiv angajatii care erau de o nesimtire nemaintalnita. Dar ce vrei, inca traim in Romania. NU mai conteaza acum... a trecut... Ideea e ca servirea in Fuchsia e de mare kaka si eu una nu as reveni acolo NEVER!!!

Am preferat o locatie mai normala si mai prietenoasa... Expirat... A fost un pic dificil cu gradinita... limita de varsta este totusi de 21 de ani... Insa prin farmecele-mi caracteristice am reusit sa conving autoritatile de la intrare sa-i lase si pe minori... Dupa seara de sambata am inceput sa-mi dau seama mai bine de ce copii nu au voi in club... la 10 minute dupa ce au intrat li se facuse somn si vroiau acasa.. doar era 5.30... Intrigata m-am razbunat si i-am tinut in expirat pana la 6.00 ca sa vada cum e sa stai si sa fii dat afara din club pt ca pe usa scrie 6.00 nu ultimul client. Cu toate acestea la 6.15 nu ne dadeau inca afara...

O sambata seara intr-adevar plina de surprize si intorsaturi... pacat ca in tot timpul asta am fost perfect treaza si lucida...