Totul este din dragoste... (2)

Si daca tot am fost provocata voi continua....

Cred ca compozitorii se incadreaza in aceleasi tipare cu scriitorii, cu poetii. Practic si ei dau nastere unei opere artistice si atunci au nevoie sa iubeasca, sa simta flacara, sa vibreze.

Actorii.... muzicienii... sunt purtatorii mesajului creativ. Ei nu fac altceva decat sa aduca aproape de public creatiile celor de mai devreme. Prin munca si daruirea lor, ajung sa se identifice cu personajele pe care le interpreteaza si sa fie cuprinse de aceleasi trairi ca si creatorii operelor. Pentru a ajunge sa recunoasca si sa identifice fiecare traire este nevoie ca ei sa fi avut parte de astfel de sentimente.

Tocmai de accea actorii, muzicienii au nevoie deopotriva sa fie iubiti si sa iubeasca. Una fara cealalta nu este suficienta. Ei nu au nevoie de monotonie ci de inflacarare, de vibratie, au nevoie de confirmari...

Totul este din dragoste...

Eu sunt ferm convinsa ca absolut toate lucrurile frumoase au fost construite avand la baza iubirea. Orice ai face, are nevoie de un praf de suflet...

Un fel de mancare, de exemplu, nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti iasa grozav chiar daca esti cea mai ingrozitoare bucatareasa. Sau sa fii laudata ca ai facut un sandwich bun sau o cafea delicioasa punand exact aceleasi ingrediente pe care le pui in mod curent.
Si nu ti s-a intamplat ca atunci cand faci un lucru de mantuiala sa iti iasa si mai prost decat era programat?

Eu una, nu stiu sa fac decat lucruri din dragoste... in orice adaug si un praf de suflet... asa mi se pare firesc sa fac.

Toate lucrurile frumoase, toate operele de arta au avut la baza iubirea... iubirea de semeni... iubirea de frumos...
Fie ca au fost iubiti sau au iubit, in momentul respectiv, artistii au fost capabili sa creeze opere senzationale...

Un pictor nu va putea crea niciodata decat daca este iubit. nu este nevoie neaparat ca el sa iubeasca ci doarsa fie iubit. Iar dragostea pe care o primeste trebuie sa fie mult mai profunda decat cea pe care o ofera.
Un poet in schimb trebuie sa iubeasca. Nu este suficient daca el este iubit profund. Dragostea este in el si cu cat cauta mai mult persoana asupra careia sa se rasfranga dragostea si nu o gaseste, cu atat opera lui este mai frumoasa si mai bogata...

Unintended - the greatest song ever

You could be my unintended
Choice to live my life extended
You could be the one I'll always love
You could be the one who listens
To my deepest inquisitions
You could be the one I'll always love

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

First there was the one who challenged
All my dreams and all my balance
She could never be as good as you
You could be my unintended
Choice to live my life extended
You should be the one I'll always love

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

I'll be there as soon as I can
But I'm busy mending broken
Pieces of the life I had before

Before you

Ramai...

... Nu pleca
Mai vreau sa te privesc!
Vreau sa te culeg
Soapta de soapta
Lumina de lumina
Tristete de tristete
Cu ochii mei inaltati spre tine
Nu pleca!
Mi-e sete de buzele tale insingurate
Cu parfumuri
De liliac alb
Mi-e sete de privirile tale
Ascunzand cerul in fiecare mangaiere
Cu care ma imbratisezi...
Ramai!

M-ai intrebat

M-ai intrebat: "Ti-s drag?"
Eu nu m-am intrebat de ce ma-ntrebi
Fara sa sovai spun:
"Da, imi esti drag
Mi-e draga firea-ti aspra
Ma tem si cred
Ca are un capat
Ca dincolo de el,
Se schimba-n duiosie
Si ca de n-ar fi astfel,
Nu mi-ai fi drag
Ochii de chihlimbar:
Mi-s dragi,
Iluminati de simtaminte
Cand nu sunt luminati
Sunt pietre;
Nu mi-ai fi drag de piatra.
Mi-s dragi acele tainice celule
Din care s-a plasmuit constiinta complicata,
Raspantiile si arabescul
Gandirii tale
Dar nu iubesc tacerea
Ce face infernal de vasta
Distanta dintre noi
Tot ce-i al tau iubesc
Tot cfe-i neprihanit si mandru
Altfel nu te-as iubi
De nu te-as fi iubit mai dinainte,
Fara sa stiu de ce."

M-ai intrebat - Nevera Stefanava

Un turneu reusit

Sunt de foarte mult timp datoare cu impresii despre turneu. Nu am reusit sa ma mobilezez si sa astern pe hartie tot ce aveam de spus. De fapt, nici acum nu cred ca voi reusi sa transmit toate gandurile si toate trairile din ultimele 2-3 luni.
De cand eram pustoaica si ma uitam la videoclipurile Whitesnake cu acele tinere superbe imbracate foarte sumar care dansau provocator pe capotele masinilor si care se dezbracau pe ritmurile cantate de iubitii lor, imi doream sa fiu si eu printre ele. Senzatia pe care acele imagini mi-o dadeau (si cred ca mi-o mai transmit si astazi) era de libertate totala, fericire, frumos. Imi doream foarte tare sa patrund si eu in aceasta lume.
O alta piatra (de temelie) a fost pusa de povestirile lui Nicu Covaci despre turneele Phoenix. Orice scriitor la un moment dat adapteaza intamplarile reale. Eu, din dorinta de a verifica cat este real si cat este fictiune, l-am verificat constant pe Nicu punandu-i intrebari legate de turneele lor. Nu a reusit sa imi dea o alta varianta nici macar o data. Asadar... ce citisem eu acolo era perfect real... Trebuia sa verific cat de real poate fi totul...

Ei bine... mi-a suras norocul si am fost prezenta in tot Poetry Pop Tour.

In toti cei 3 ani de existenta Oliver, eu am lipsit... insa am recuperat din plin timpul pierdut si inca mi-e sete si as mai vrea... (de-abia astept sa vina toamna...)
Am verificat pe pielea mea tot ce stiam si aflasem despre Oliver. Fiecare concert a fost unic prin ceea ce transmitea. Nu conta daca era sau nu acelasi playlist... trairile erau diferite... senzatiile erau altele...
De fapt, in orice moment Oliver comunica. Am simtit asta de la prima auditie. Atunci mi-era usor jena sa spun in cuvinte senzatiile care ma cuprindeau. Eram in primele zile sau poate saptamani de Oliver. Atunci ne cunosteam. Prima oara cand am ascultat piesa "Fatal" in difuzoarele date la maxim, am avut senzatia de o penetrare lenta si extrem de placuta... (veti spune ca sunt dusa ... ) Am testat piesa si pe alte persoane si au avut aceeasi senzatie... Am ascultat de foarte multe ori piesele de pe Poetry Pop (fie pe disc sau in concerte) facand abstractie de versuri, de voce, ci ascultand doar partea instrumentala care imi dadea fiori. Simteam ca muzica imi penetra tot corpul, o vedeam intrand si invadandu-mi simturile, o simteam imbatandu-ma de fericire. Vedeam totul din exterior si era o senzatie stranie si placuta in acelasi timp. Ascultand si versurile, senzatiile deveneau infinit mai puternice.
Nu pot sa spun ca o piesa imi dadea trairi mai intense ca alta. Erau diferite dar la fel de puternice si de fapt simt asta si acum la orice reascultare. Nu sunt niciodata aceleasi senzatii. O piesa a reusit sa-mi transmita senzatii diferite in functie de moment, de stare. Am incercat sa trec in carnetel starile transmise de fiecare concert in parte.
Cel mai greu a fost sa ma las sedusa in timpul lansarii. Era primul meu concert Oliver pe care mi-as fi dorit sa-l traiesc trup si suflet insa treburile lumesti nu m-au lasat sa simt asta. Ma uitam din cand in cand la scena si la Oliverii care pareau niste zei urcati pe un piedestal. Imaginea era superba! Fetele alea nu aveau cum sa nu se indragosteasca de asa zei. Imi crestea inima cand vedeam fascinatia din ochii oamenilor. Bucuria era mult mai mare privind bucuria si satisfactia celorlalti. Ma hraneam din fericirea celorlalti.

Turneul a fost o incununare si o urmare fireasca a muncii depuse de noi toti pana atunci.
Cred ca nu m-am distrat niciodata atat de tare ca in tuneul Oliver. Emotii, oboseala, bucurii, suparari, impliniri. Nu a existat o zi care sa nu contina o avalansa de sentimente contradictorii. Totul a fost la intensitate maxima. De-abia astept sa o luam de la capat.

Si ca sa nu spuneti ca sunt in continuare rea si nu vreau sa impart din bucuriile traite in timpul tuneului, va ofer in prima vizionare cateva imagini din jam session-ul de la Timisoara.

Am ratacit pe undeva carnetelul meu alb si nu voi putea sa le trec in revista acum... raman datoare...

Pana una alta... hai sa va arat si voua cum ... se plictisesc Oliverii ... la drumul de intoarcere dintre Vama Veche inspre capitala, in maratonul de a ajunge in direct la Vio in emisiune la Radio Lynx. Va arat doar momentele de plictiseala... cele de fun sunt pastrate departe de ochii curiosilor...

Oliver unplugged in Green Hours

www.myspace.com/trupaoliver

Oliver in Club Fabrica

Ultimele concerte din Poetry Pop Tour

Oliver family

M-am tot abtinut sa nu scriu nimic de turneul Oliver decat la final. Am fost provocata insa... Nu voi divulga foarte multe... Voi lasa impresiile la final de turneu... - 28 iunie - Concert final, Unplugged in Green Hours.

Mergand la concertele Oliver, descopar ca fiecare concert imi da o alta stare si simt senzatii noi si diferite fata de concertul anterior. Vreau sa marturisesc ca eu m-am apucat sa notez in carnetelul alb trairile din fiecare concert si senzatiile pe care mi le transmite Oliver de fiecare data.

Cu Oliver, am descoperit ca am intrat intr-o familie foarte frumoasa si care ofera foarte multa dragoste neconditionat. Ne-am simtit excelent impreuna in acest inceput de turneu. Sunt convinsa ca dupa a doua parte a turneului voi avea si mai multe de povestit. De fapt stiu sigur ca mi-as dori sa nu se mai termine aceasta calatorie minunata in familia Oliver alaturi de acesti oameni frumosi.

Solistu' Puscasu

Miciiiiiii

Horia

Zorcian

Eu

Remember...

Yupee!!! In seara asta pot sa spun ca m-am distrat foarte bine.

Am inceput cu Spice, unde era petrecere Tuborg pentru Olimpiadele Comunicarii. Am felicitat castigatorii si ne-am pus pe dans. Ce-i drept erau mai mult minori si erau persoane care se simteau batrane in acel mediu. Eu m-am regasit foarte bine printre pusti. Alcoolul n-a intrat in schema in ceea ce ma priveste insa pofta de dans era oricum asa ca nu aveam nevoie de stimuli.
A fost foarte misto cum am putut sa dansam pe fix aceeasi muzica care se punea pe vremuri in Club A, dar acum eram intr-o locatie cu mult mai selecta. A fost si Ploaia!!! Si nu eram la karaoke! Si nici nu o cerusem eu! In jur de ora 4, cativa cetateni au simtit nevoia sa se reproduca si s-a oprit si muzica. Atunci am considerat necesar sa schimb locatia.

Afterhours de Salsa. Am zis ca aveam pofta de dans, nu? Si aici s-au mai schimbat lucrurile de cand am calcat pragul ultima oara. Nu era de nici o culoare muzica latino. House, R&B, Funk... orice dar nu salsa... Am comandat salsa ca sa ma pot desfasura un pic. Noroc ca am mai gasit parteneri de dans. Evident ca au aparut si tinerii de bani gata pusi pe agatat in clubul care atrage saptamanal mai mult femei decat barbati. S-a spart gasca rapid si aici.

Am pornit apoi in zona veche - Lipscani - in cautarea unei noi locatii. Aproape se facuse de ziua si am hotarat ca o plimbare pe strazile vechi ale Bucurestiului este mult mai adecvata... Aceleasi cladiri, pe ici pe colo reconsolidate, acelasi aer, acelasi miros... M-am umplut de placere...

A fost o seara: Remember anii studentiei... Remember vremurile Club A... in cu totul si cu totul alte locatii si cu alta companie...

Vreme trece... vreme vine...
Toate-s noi si noi'is toate...

Oliver la VDTV si la News & Fun cu Lucian Moga

Joi, 8 mai, Oliver sunt invitati in studioul Antena 3, la VDTV la 10.00 si la cateva minute distanta ii veti putea auzi si la News FM alaturi de Lucian Moga la News & Fun.

Aproape liniste

Nu ma pot decide care imi place mai mult...

Voi cu care votati?




sau

Raspunsul mut

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

Lasa-ma cu Minulescu si il voi devora... Sper sa te recunosti ascultatorule...

Oliver. Poetry Pop. Joi. 8 mai. Studio Martin.

Cum poti claca in fata unei persoane

Desi sunt o fire total dezinhibata si am destul de mult tupeu, mi s-a intamplat sa clachez in fata anumitor persoane. Persoanele la care ma refer au fost in proportie de 80-90% barbati evident. Ce faceu acele persoane de ma inhibau in asemenea hal? Prima oara cand mi s-a intamplat acest lucru a fost cand eram in liceu. Eram foarte indragostita de prietenul unor prieteni apropiati cu care ma mai intalneam cand ieseam in gasca. Nu era de deloc acel fat frumos la care viseaza toate liceenele. Era un tip nu foarte inalt, genul mai grasunel care la pustoaice nu prindea bine pe vremea aia, tuns scurt si cu nasul foarte proeminent. De fapt nasul fusese punctul lui forte. Nu va ganditi la prostii! Intotdeauna m-au atras mai tare parti ale corpului care ieseau in evidenta (si nu prin frumusete) decat acea frumusete clasica de bibelou. Ei bine, tipul asta, desi era un pic mai mic de inaltime decat mine, reusea sa ma faca sa ma pierd in fata lui. Daca ramaneam singuri nu reuseam sa articulez doua cuvinte. Ma balbaiam... ma fastaceam... eram ingrozitoare... Efectiv clacam cand ma intalneam cu el. In acelasi timp imi doaream sa ma intalnesc cat mai des cu el... Cand eram in gasca totul era ok. Vorbeam, radeam, socializam. Cand ramaneam doar noi doi singuri eram terminata... Era si genul de barbat mai tacut si necomunicand cand ramaneam doar noi doi, toate acele momente de liniste deveneau foarte apasatoare...


Sefi care se impun si care m-au facut sa fiu retinuta si fastacita am avut. In general acest sentiment este la inceputul unei relatii profesionale. Cea mai sigura cale e sa arunci mici glumite si se destinde rapid atmosfera. Am observat de-a lungul timpului ca aceste persoane care se impun prin prezenta, nu sunt neaparat la fel de impunatoare si in limbaj.

Am reusit sa rup o astfel de bariera dupa ce, desi ma intimidam in fata unui astfel de tip impunator, l-am supus unor lungi conversatii telefonice in care ne destainuiam ore intregi. Are rezultate! Intotdeauna cand exista un canal care face legatura intre emitator si receptor... comunicarea este mult mai facila. Te poti gandi ca celalalt e tolanit in pat sau poate chiar e in pielea goala. Citisem la un moment dat ca solutia cea mai buna in situatii de genul acesta este sa-ti inchipui interlocutorul ca sta pe wc. Facand aceste scenarii automat devii mai relaxat.

Cel mai ciudat este ca nu am avut niciodata trac la examene orale. Intotdeauna am fost relaxata. Inclusiv pe scena am fost relexata.
Practic, nu este suficient sa fii o persoana dezinhibata. Poti avea surpriza si sa nimeresti un tip in fata caruia te pierzi. Sa clachezi pur si simplu.

Cum e cu seductia...

Desi suntem egali, femei si barbati, comportamentele si atitudinile noastre difera, uneori chiar foarte mult. Se poate observa cat de diferiti suntem mai ales in materie de sex si seductie.
Atunci cum se face ca totusi ne indragostim? Pur si simplu, poate, pentru ca suntem complementari… Indiferent de zona geografica unde am locui, ritualul seductiei este acelasi, si este format din mai multe etape. Unii au identificat aceste etape si chiar le pun in practica, uneori poate inconstient.

Mai intai, trebuie sa atragi atentia persoanei care te intereseaza. Tacticile variaza, nu doar de la un sex la altul, ci chiar si de la un barbat la altul (sau de la o femeie la alta). Peste tot, femeile isi vor pune in valoare sarmul fizic, isi vor scoate in evidenta atu-urile, iar barbatii - forta fizica si bogatia. Barbatii fac parada, femeile provoaca. De exemplu, barbatul va avea tendinta sa se impauneze, sa arate cat de puternic este el. Mesajul transmis de el va fi: "Uita-te la mine! Nu sunt un oarecare, poti avea incredere in mine, si iti pot oferi siguranta si comfort." Femeia, la randul sau, isi va cambra spatele, isi va impinge sanii inainte si isi va pune soldurile in evidenta, atragand astfel interesul sexual al barbatului. Caci, sa nu fim ipocrite, obiectivul suprem al procesului de seductie este reproducerea speciei.

L-am vazut, ne-a placut, ce ramane de facut? Intalnirea privirilor! Iti mai aduci aminte de primul moment in care ai privit in ochi un barbat care te atragea: intr-o secunda ai stiut daca sentimentul este reciproc. Privirea este cel mai eficace instrument de seductie la indemana omului. Si este cel care are rezultate cel mai rapid. Ne este imposibil sa rezistam unei priviri pentru ca declanseaza, printre altele, doua emotii fundamentale: atractia sau repulsia. Nu degeaba se spune ca amantii se "devoreaza din priviri"… Daca persoana din fata ta schiteaza un suras, acesta poate fi inceputul unei adevarate povesti de dragoste. Sunt barbati care pur si simplu sunt atrasi si cedeaza in fata unei femei care are curajul sa-i infrunte privirea pret de mai multe secunde. Exista si femei care aplica exact aceeasi tehnica dar mai mult ca un joc. Femeile sunt atrase de barbatii puternici iar un barbat care nu reuseste sa infrunte privirea unei femei automat este un barbat slab si nu este la fel de atragator ca unul puternic. Pana la urma tuturor ne plac barbatii puternici. Preferam un barbat adevarat pe un motor decat unul care conduce ultima fitza de masina decapotabila. Primul specimen este cel la care cu toate visam insa nu toate au curajul sa recunoasca acest lucru. Motoristul nu iti ofera siguranta zilei de maine si atunci, varianta sigura este sa te arunci in bratele tanarului cu masina de fitze pentru ca consideri ca iti ofera confortul pe care il cauti.

Urmeaza conversatia care este hotaratoare. A discuta este cel mai facil si mai bun mod de a sparge gheata si de a-ti arata personalitatea. Ce-i drept, poate exista o atractie ingrozitor de mare si sa simti ca nu mai ai cuvinte, ca iti raman cuvintele in gat. Desi sunt o persoana extrem de volubila, de-a lungul timpului am gasit si barbati in fata carora am clacat si nu eram in stare sa leg doua vorbe coerent. Si nu erau niste super barbati, super manechini... Pur si simplu emanau forta si ma intimidam in prezenta lor.

De fapt, in momentul cand incepem sa conversam, nu conteaza asa mult ceea ce spunem ci modul in care o facem. Cei mai multi dintre noi ignora puterea de seductie a vocii: aceasta ne dezvaluie personalitatea, precum si intentiile, educatia, originile sociale si culturale. Evident si limbajul trupului conteaza foarte tare. Iar cele doua combinate pot genera un triumf. Oricum, dintre cei doi tineri mentionati mai sus, cu siguranta vei avea ce conversa cu motoristul, care iti va face o multime de scenarii si povesti si fara sa-ti dai seama vei ramane captiva in lumea lui pentru o vreme.

Bun... si acum urmeaza firesc contactul fizic. Usor! Nu e inca ACEL contact fizic! Contrar cliseelor, femeia este cea care, in 75% din cazuri, face primul pas. De cele mai multe ori, primul contact fizic consta intr-o atingere a umarului barbatului sau o usoara mangaiere a bratului sau mainii. Acest gest trebuie sa para spontan, dar de fapt este intentionat, planuit: in acest fel, femeia isi manifesta receptivitatea si indica barbatului ca are permisiunea de a lua initiativa. Ceea ce el face, luandu-i mana sau strangand-o in brate. Tot el este cel care lanseaza primele invitatii, fie pentru o plimbare, fie pentru sex. Relatia se poate termina la aceasta etapa daca unul dintre parteneri se grabeste sau pierde "ritmul". Procesul de seductie are nevoie de incurajare, dar si de domesticire.

O ultima etapa din acest lung drum este cea a sincronizarii corporale, in care fiecare se face ecoul celuilalt. Fata in fata, cei doi se inclina usor unul catre celalalt, aratand astfel receptivitatea reciproca, beau simultan din pahare sau isi incruciseaza picioarele in acelasi moment. Aceasta tendinta de "oglindire" este un indiciu ca relatia sexuala si amoroasa - "dansul dragostei" - devine posibil. Majoritatea povestilor de iubire au urmat acelasi tipar. Acest proces poate fi mai rapid, si atunci vorbim despre "dragoste la prima vedere" sau "coup de foudre", sau poate dura cateva luni, timp in care cei doi parteneri se "imblanzesc" reciproc, progresiv, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre celalalt inainte de a se indragosti complet.

Exista intr-adevar persoane care stapanesc foarte bine aceste arme ale seductiei si pentru care totul se intampla natural dar si persoane care au de muncit fie ca nu detin aceste arme, fie ca nu au curajul sa le puna in aplicare.

Pisiceala si iar pisiceala

Cine ar trebui sa joace rolul "pisoiului" intr-o relatie? Ea sau el??? Din punctul meu de vedere, domnitele sunt total indreptatite sa fie pisici... li se potriveste. Ati intalnit barbati pisicosi? De fapt nu stiu daca un individ care se pisiceste poate fi numit "barbat". Si nu ma refer aici la diverse jocuri amoroase in care cateodata ii sta si lui bine sa fie partenerul mandrei piciutze ci ma refer la orice situatie, fie si in public cand el simte nevoia sa se pisiceasca si sa se gudure pe langa partenera si cere atentie si mangaieri pe cap...

Poti numi barbat un astfel de personaj? Nu iti lasa de banuit???
Practic cumva se schimba rolurile.... Ea devine barbatul iar el femeia... Ciudat rau...

Ce poti face in astfel de situatii? Educi sau dai bir cu fugitii?

Gelozia masculina

Daca as fi fost barbat, as fi scris despre posesivitatea feminina, despre teama femeilor de concurenta... Nu numai barbatii au astfel de probleme... chiar ei pot fi o parte din problemele noastre.

Gelozia masculina dusa la extrem... este un subiect care ma roade de multa vreme. In primul rand pentru ca am avut si eu parte de un partener extrem de gelos dar si pentru ca am destul de multe prietene care se lupta exact cu acelasi lucru. Eu cred ca totul pleaca de la increderea pe care el o are in fortele-i proprii... cat de stapan se simte pe el, pe tine, pe relatia dintre voi... cu siguranta tot acest fenomen are ca radacini un trecut in care e posibil ca el sa nu se fi simtit stapan pe situatie. Cu siguranta a existat o persoana de care a fost dezamagit si acum merge dupa zicala "suflu si in iaurt". Exista de fapt gelozii si gelozii... barbatii sustin sus si tare ca de fapt noi suntem vinovate de aceste gelozii. Noi suntem cele care provocam aceste gelozii. El te vede ca fiind cea mai frumoasa femeie de pe planeta si indiferent daca te vei imbraca cu o bluza decoltata sau vei avea o maleta/helanca el tot va sari la gatul celui care se va uita lung spre tine. Tu cu ce esti vinovata in aceste conditii??? Cu faptul ca existi pur si simplu? Ei bine... DA!!! Este raspunsul lor. Eu nu sunt de acord cu astfel de reactii. In loc sa creeze o legatura mai puternica intre membrii cuplului (asta cred barbatii ca se intampla), gelozia distruge de fapt. Mai ales gelozia obsesiva. Gelozia pe fostul tau iubit. Gelozia pe prietenii tai care iti ocupa foarte mult timp. Gelozia pe colegii de serviciu. Daca ai incredere in partener si il iubesti cu adevarat, astfel de sentimente nu prea au de ce sa te macine decat daca ai o minte bolnavicioasa si te apuci sa hranesti aceasta obsesie... aceasta gelozie...

Dar ce se intampla daca din diverse motive cei doi s-au despartit si din varii motive frecventeaza aceleasi locuri? Extrem de rare sunt cazurile in care ele au accese de gelozie fata de diverse alte domnisoare care ar parea ca ravnesc la tanar... Cel mai frecvent, ei sunt cei care stau la panda ca nu cumva sa apara vreun rival si sa invite fosta iubita la dans sau sa intre in vorba cu ea pur si simplu. Ce-i cu acest comportament??? Se intampla ca diversi dintre acei posibili rivali sa fie de fapt prieteni comuni ai fostului cuplu... de ce totusi acest comportament din partea tanarului. O ura crancena si o nervozitate iesita din comun... ca un pitbull pregatit sa atace...

Eu nu gasesc explicatia la un astfel de comportament... imi puteti da voi o mana de ajutor?

Ziua indragostitilor... partea II

Am asteptat sa treaca aceasta sarbatoare mult apreciata de domnitze si oarecum urata de tinerii domni. Eram curioasa sa vad daca gasesc noi reactii si noi tipuri de comportament in randul indragostitilor. Cred ca lucrurile stau foarte simplu... cum stim toti, barbatii sunt de pe Marte iar femeile de pe Venus si au principii de viata diferite, trairi si placeri diferite. Asta ar fi un punct de plecare in ceea ce priveste discutiile si certurile care au loc in aceasta zi pe tema: sarbatorim sau nu Valentine's Day.

Ce este Valentine's Day - o sarbatoare importata care imediat dupa revolutie a prins bine la romani... si cand spun romani ma refer la absolut toti... si la cel care traieste intr-o super vila in vestitul cartier Pipera dar si la tanarul indragostit care pentru a-si intalni iubita trebuie sa strabata pana in comuna vecina cativa km buni pe jos. A devenit intr-un timp foarte scurt, un fenomen de masa. In aceasta zi "magica" mall-urile, restaurantele, cluburile, strazile sunt pline de inimioare, balonase si rosu din abundenta... Toti vor sa serbeze cat mai frumoas aceasta zi a dragostei.

Aseara am fost intr-un club unde merg saptamanal si chiar sunt clienta fidela. Central Club, club cu o capacitate de aproximativ 500 persoane, care era deja neinacapator. Dintre toti cunoscutii cu care ma intalnesc acolo in fiecare joi doar tanarul Liviu era prezent. In rest, am gasit acolo copii, parinti si chiar bunici dornici de afirmare pe "Fotoliul din odaie" sau alte "shlagare" pe care le auzeam si noi cel mult o data pe saptamana la TVR in anii copilariei. Acum le auzim frecvent la karaoke reusit interpretate de diverse domnisoare dornice de afirmare.

Practic, aceasta zi a indragostitilor este o zi in care omul de rand reuseste si el (fiind batut la cap zile intregi cu aceasta sarbatoare) sa iasa in lume cu aleasa. Ies la un cico sau poate chiar un vin si la un dans... acum este momentul in care isi marturisesc si ei spasiti dragostea, isi arata talentele de dansatori iar cei cu voce sau doar cu curaj - talentele de interpreti.

Intotdeauna am tinut cu barbatii si nu cu femeile si din nefericire si de data aceasta inclin sa tin tot cu ei... nu mi-a placut ce am vazut aseara... Am simtit ca intimitatea imi este incalcata de oameni fara gust, fara ureche muzicala sau alte veleitati care le-ar permite accesul intr-un club oarecare. Traim intr-o lume libera si fiecare are dreptul la exprimare. Ei bine, de-asta ma exprim si eu acum... Eu merg acolo in fiecare saptamana... ei ... o data pe an... Au dreptul la fericire!!!