Ce placute erau momentele din scoala generala cand el iti dadea tarcoale timid, saptamani intregi… Isi impartea sandvishul si ciocolata cu tine, iar tu il tratai in permanenta cu raceala... Tarziu de tot reusea sa treaca peste timiditate si venea (eventual cu o floare) la tine si-ti cerea prietenia.... Eh da, acelea erau clipe memorabile... Practic, asa devenea relatia vostra oficiala.... de-acum inainte aveati voie sa va tineti de mana in vazul lumii si chiar sa va pupati pe obraz de revedere sau de despartire. Bineinteles ca erau si cazuri in care considerai ca tanarul nu e suficient de bun pentru tine si ii spuneai finutz ca prietenia se castiga, nu se cere.Ce te faci insa cand toate astea se intampla din nou, la 25 de ani??? Pentru romanticii incurabili poate fi chiar dragutz, asa, ca un remember la vremurile de altadata.... Pentru persoanele mai pragmatice insa, toata povestea poate parea mai degraba o gluma....
Hai sa analizam un pic toata treaba. Cand devine practic oficiala relatia? La primul sarut? Prima intalnire? Prima noapte de amor? Exista reguli scrise pentru a defini inceputul unei relatii? Cu rupturile e intotdeauna mult mai simplu, dar cand si cum determinam inceputul relatiei, aici nu prea stiu eu cum se face.... Cand ne cere prietenia? Sa fie atunci inceputul relatiei? Mie imi place inca sa cred ca am 16 ani, imi place sa ma indragostesc ca la 16 ani. Sa ma cuprinda acei fiori ai dragostei.... sa simt fluturashi in stomac si sa-mi frang mainile sperand ca ma va suna la ora promisa.... E un sentiment superb... l-am simtit la varsta adolescentei si inca simt la fel.... nu vreau sa trec peste aceste mici detalii.... consider ca toti acesti fiori sunt de fapt inceputul relatiei... din punctul meu de vedere e la fel cum barbatii considera ca daca o tanara a cedat din prima noapte, nu e o partida buna pe termen lung.... la fel cred si eu despre barbati.... De ce sa ne grabim sa ne dam apelative si sa strigam ca da suntem impreuna cand, de fapt, nu am apucat inca sa-i studiez gesturile sa vad ce imi place si ce nu-mi place.... Sa ma ia fiori gandindu-ma la el.... Sa-mi dea timp sa fiu si eu vanator...Vreau sa fiu eu cea care alege....
Si atunci mai are rost intrebarea: vrei sa fii prietena mea? Poate dupa lungi urmariri si tratative .... ar fi digerabila... dar dupa o prima intalnire.... e chiar straniu.... n-am simtit inca fluturashii in stomac, nu ma pot pronunta asa....
Hai sa analizam un pic toata treaba. Cand devine practic oficiala relatia? La primul sarut? Prima intalnire? Prima noapte de amor? Exista reguli scrise pentru a defini inceputul unei relatii? Cu rupturile e intotdeauna mult mai simplu, dar cand si cum determinam inceputul relatiei, aici nu prea stiu eu cum se face.... Cand ne cere prietenia? Sa fie atunci inceputul relatiei? Mie imi place inca sa cred ca am 16 ani, imi place sa ma indragostesc ca la 16 ani. Sa ma cuprinda acei fiori ai dragostei.... sa simt fluturashi in stomac si sa-mi frang mainile sperand ca ma va suna la ora promisa.... E un sentiment superb... l-am simtit la varsta adolescentei si inca simt la fel.... nu vreau sa trec peste aceste mici detalii.... consider ca toti acesti fiori sunt de fapt inceputul relatiei... din punctul meu de vedere e la fel cum barbatii considera ca daca o tanara a cedat din prima noapte, nu e o partida buna pe termen lung.... la fel cred si eu despre barbati.... De ce sa ne grabim sa ne dam apelative si sa strigam ca da suntem impreuna cand, de fapt, nu am apucat inca sa-i studiez gesturile sa vad ce imi place si ce nu-mi place.... Sa ma ia fiori gandindu-ma la el.... Sa-mi dea timp sa fiu si eu vanator...Vreau sa fiu eu cea care alege....
Si atunci mai are rost intrebarea: vrei sa fii prietena mea? Poate dupa lungi urmariri si tratative .... ar fi digerabila... dar dupa o prima intalnire.... e chiar straniu.... n-am simtit inca fluturashii in stomac, nu ma pot pronunta asa....
Un comentariu:
Goochilici, adevărul este că oricum ai da-o, sentimentele, emoţiile, gândurile pe care le nutreşti atunci când începi să te îndrăgosteşti sunt cu adevărat speciale, sincere şi unice.
Şi mie îmi place să le trăiesc şi iată că în sfârşit, după mult timp, am această ocazie şi nu pot fi mai fericită!
Eu cred că la orice vârstă ţi se poate cere prietenia, numai că, o dată cu trecerea timpului şi înaintarea în vârstă (implicit maturizarea), există alte forme de a primi această întrebare (prin priviri, prin gesturi, etc.)
Trimiteți un comentariu