Oliver. Poetry Pop. Joi. 8 mai. Studio Martin.

Ce bine e acasa...

Nu credeam ca o sa vina vremea cand voi spune: ce bine e acasa!

Pentru mine acasa, de foarte multi ani, inseamna Bucuresti. Cand merg la ai mei, merg la ai mei, nu merg acasa. Nu imi ofera niciodata conditiile pe care le am la mine acasa. Desi, fie vorba intre noi, tot datorita lor la mine acasa ma simt cel mai bine...
As minti daca as spune ca nu am fost bine primita, insa nu am avut niciodata un coltisor al meu unde sa pot sta doar cu mine. In momentul plecarii din casa alor mei s-a produs evacuarea... camera mea se transformase in uscator, calcatorie, atelier de croitorie si depozit... Acum parca incep sa revina la normal lucrurile... Am coltul meu din nou! Si este doar al meu!!! Am televizor!!! Am internet!!! Si chiar e buna conexiunea!!! Mi-a luat vreo ora sa reusesc sa ma conectez prin clicknet pt ca operatorii inainte de sarbatori nu mai inteleg notiunea termenului: amabil.

Ei bine, sunt acasa si este pentru prima oara cand nu am chef sa ies in oras cu vechii mei prieteni ci sa stau in patutul meu, in asternutul meu si sa zac asa in coltisorul meu...

Parca totul miroase a fericire... Si cand ma gandesc ca nu aveam nici un chef sa vin acasa...

Oliver. Poetry Pop

Oliver este o declaratie. Oliver este alegerea misterului in fata concretului, a emotiei in detrimentul placidului. Asculti Oliver, atunci esti o persoana ce prefera oricand un gand “la patru ace”, o privire plina de sarm, o fraza neterminata daruita misterului.
O carte, un pahar de vin, un flirt sunt sinonime unei piese Oliver.

Oliver este misterios si atragator, este experimentat dar nu blazat, este in acelasi timp excentric si plin de sarm. Oliver soarbe pana la fund cupa dureros de dulce a romantismului.

Oliver a luat fiinta in 2005 avand in componenta patru muzicieni experimentati. Oliver inseamna: Doru Puscasu – voce si chitara, Mircea Moroianu - chitara, Horia Gridan – bas si Cristi Matesan - tobe

Muzica nu se diferentiaza atat prin virtuozitate sau influente cat prin necenzurarea ideilor de compozitie. Muzica Oliver reiese ca un simplu rezultat al armoniei intre mintile membrilor trupei transmitand pasiune si energie imbracate in naturalete. Oliver incearca o muzica ce se vrea diferita, un rock cult, mai putin accesibil la prima auditie.
Oliver iti aduce poezia aproape, nu-ti serveste muzica pe tava, ci te lasa pe tine sa o gasesti pe undeva pe scena printr-o feerie de lumini.

Poetry Pop

Lansarea albumului Oliver. Poetry Pop va avea loc joi, 8 mai, ora 21.00 in Studio Martin. 3 ani de munca incununati cu succes.

Oliver a cristalizat 12 trairi personale declinandu-le in versuri si muzica – in simetrie, ascultatorul este indemnat sa retranspuna versurile si muzica in senzatiile personale. Oliver vine ca un indemn catre ascultator si ii propune sa personalizeze paginile Poetry Pop cu impresia subiectiva traita in timpul celor 12 melodii Oliver.

Astfel, Oliver nu lanseaza UN album. Exista atatea albume cate perceptii diferite, perceptii ale unui ascultator, a 10 sau 10 mii care rezoneaza diferit cu armoniile propuse (si doar atat) de Oliver. Este un indemn, o incurajare, o prietenie bazata tocmai pe conflictul dintre perceptii – o polemica.

http://www.olivermusic.ro/
www.myspace.com/trupaoliver

New trend?

Aseara eram in trecere pe la Green Hours si pentru cateva clipe m-am speriat. Vad un pompier fara casca care se agita si se tot invartea de colo colo. Nu eram foarte sigura ca e pompier... nu imi venea in minte culoarea lor reprezentativa. Ideea e ca acest tanar era intr-o salopeta de un portocaliu tipator, cingatoare neagra regulamentar si cizme de cauciuc.
Dupa outfit eram convinsa ca nu e un simplu spectator la piesa care s-a jucat aseara la Green. Il cam dadeau de gol ochelarii mari si rotunzi de tocilar. Nu s-ar fi asortat cu o posibila casca. Eram total dezorientata daca era pompier... sau poate gunoier... (imi sugerau baietii de la bar)...

Se pare insa ca sunt in urma de tot... sunt depasita complet... asa este trendy in lumea gay-lor mai nou... trebuie sa atragi atentia si daca mai stai un pic si cu poponetzu in vant... este perfect!

Asa ca dragilor... va rog sa urmati exemplul tanarului si sa completam lumea asta de ciudati si ciudateniile lor. (ca si cum nu avea destui)

Cum poti claca in fata unei persoane

Desi sunt o fire total dezinhibata si am destul de mult tupeu, mi s-a intamplat sa clachez in fata anumitor persoane. Persoanele la care ma refer au fost in proportie de 80-90% barbati evident. Ce faceu acele persoane de ma inhibau in asemenea hal? Prima oara cand mi s-a intamplat acest lucru a fost cand eram in liceu. Eram foarte indragostita de prietenul unor prieteni apropiati cu care ma mai intalneam cand ieseam in gasca. Nu era de deloc acel fat frumos la care viseaza toate liceenele. Era un tip nu foarte inalt, genul mai grasunel care la pustoaice nu prindea bine pe vremea aia, tuns scurt si cu nasul foarte proeminent. De fapt nasul fusese punctul lui forte. Nu va ganditi la prostii! Intotdeauna m-au atras mai tare parti ale corpului care ieseau in evidenta (si nu prin frumusete) decat acea frumusete clasica de bibelou. Ei bine, tipul asta, desi era un pic mai mic de inaltime decat mine, reusea sa ma faca sa ma pierd in fata lui. Daca ramaneam singuri nu reuseam sa articulez doua cuvinte. Ma balbaiam... ma fastaceam... eram ingrozitoare... Efectiv clacam cand ma intalneam cu el. In acelasi timp imi doaream sa ma intalnesc cat mai des cu el... Cand eram in gasca totul era ok. Vorbeam, radeam, socializam. Cand ramaneam doar noi doi singuri eram terminata... Era si genul de barbat mai tacut si necomunicand cand ramaneam doar noi doi, toate acele momente de liniste deveneau foarte apasatoare...


Sefi care se impun si care m-au facut sa fiu retinuta si fastacita am avut. In general acest sentiment este la inceputul unei relatii profesionale. Cea mai sigura cale e sa arunci mici glumite si se destinde rapid atmosfera. Am observat de-a lungul timpului ca aceste persoane care se impun prin prezenta, nu sunt neaparat la fel de impunatoare si in limbaj.

Am reusit sa rup o astfel de bariera dupa ce, desi ma intimidam in fata unui astfel de tip impunator, l-am supus unor lungi conversatii telefonice in care ne destainuiam ore intregi. Are rezultate! Intotdeauna cand exista un canal care face legatura intre emitator si receptor... comunicarea este mult mai facila. Te poti gandi ca celalalt e tolanit in pat sau poate chiar e in pielea goala. Citisem la un moment dat ca solutia cea mai buna in situatii de genul acesta este sa-ti inchipui interlocutorul ca sta pe wc. Facand aceste scenarii automat devii mai relaxat.

Cel mai ciudat este ca nu am avut niciodata trac la examene orale. Intotdeauna am fost relaxata. Inclusiv pe scena am fost relexata.
Practic, nu este suficient sa fii o persoana dezinhibata. Poti avea surpriza si sa nimeresti un tip in fata caruia te pierzi. Sa clachezi pur si simplu.

Un pic de Salsa...

Ca sa respect un pic si tema acestui blog, hai sa mai scriu cate ceva despre viata de noapte...

Nu va inchipuiti ca am stat in casa si de-asta nu am mai scris. Am tot iesit si de-asta n-am avut timp sa stau la un calculator ca sa va povestesc si voua.


O scurta trecere prin El Grande Comandante unde era foarte gol... ce-i drept era inca devreme... in jur de 22.00. La cateva strazi distanta, insa, la Salsa, petrecerea era deja in toi. Ma gandeam ca am ajuns prea devreme. N-am mai fost joia in Salsa de anul trecut. Uitasem ca e muuuultaaaaaaa salsa... Nu ma supara acest lucru, ci doar faptul ca sunt prea putini baieti care stiu sa danseze. Si daca cumva esti si inalta, pentru ca asa te-a lasat mama natura, este si mai nasol...


...nimic palpitant... o seara de joi...

Cum e cu seductia...

Desi suntem egali, femei si barbati, comportamentele si atitudinile noastre difera, uneori chiar foarte mult. Se poate observa cat de diferiti suntem mai ales in materie de sex si seductie.
Atunci cum se face ca totusi ne indragostim? Pur si simplu, poate, pentru ca suntem complementari… Indiferent de zona geografica unde am locui, ritualul seductiei este acelasi, si este format din mai multe etape. Unii au identificat aceste etape si chiar le pun in practica, uneori poate inconstient.

Mai intai, trebuie sa atragi atentia persoanei care te intereseaza. Tacticile variaza, nu doar de la un sex la altul, ci chiar si de la un barbat la altul (sau de la o femeie la alta). Peste tot, femeile isi vor pune in valoare sarmul fizic, isi vor scoate in evidenta atu-urile, iar barbatii - forta fizica si bogatia. Barbatii fac parada, femeile provoaca. De exemplu, barbatul va avea tendinta sa se impauneze, sa arate cat de puternic este el. Mesajul transmis de el va fi: "Uita-te la mine! Nu sunt un oarecare, poti avea incredere in mine, si iti pot oferi siguranta si comfort." Femeia, la randul sau, isi va cambra spatele, isi va impinge sanii inainte si isi va pune soldurile in evidenta, atragand astfel interesul sexual al barbatului. Caci, sa nu fim ipocrite, obiectivul suprem al procesului de seductie este reproducerea speciei.

L-am vazut, ne-a placut, ce ramane de facut? Intalnirea privirilor! Iti mai aduci aminte de primul moment in care ai privit in ochi un barbat care te atragea: intr-o secunda ai stiut daca sentimentul este reciproc. Privirea este cel mai eficace instrument de seductie la indemana omului. Si este cel care are rezultate cel mai rapid. Ne este imposibil sa rezistam unei priviri pentru ca declanseaza, printre altele, doua emotii fundamentale: atractia sau repulsia. Nu degeaba se spune ca amantii se "devoreaza din priviri"… Daca persoana din fata ta schiteaza un suras, acesta poate fi inceputul unei adevarate povesti de dragoste. Sunt barbati care pur si simplu sunt atrasi si cedeaza in fata unei femei care are curajul sa-i infrunte privirea pret de mai multe secunde. Exista si femei care aplica exact aceeasi tehnica dar mai mult ca un joc. Femeile sunt atrase de barbatii puternici iar un barbat care nu reuseste sa infrunte privirea unei femei automat este un barbat slab si nu este la fel de atragator ca unul puternic. Pana la urma tuturor ne plac barbatii puternici. Preferam un barbat adevarat pe un motor decat unul care conduce ultima fitza de masina decapotabila. Primul specimen este cel la care cu toate visam insa nu toate au curajul sa recunoasca acest lucru. Motoristul nu iti ofera siguranta zilei de maine si atunci, varianta sigura este sa te arunci in bratele tanarului cu masina de fitze pentru ca consideri ca iti ofera confortul pe care il cauti.

Urmeaza conversatia care este hotaratoare. A discuta este cel mai facil si mai bun mod de a sparge gheata si de a-ti arata personalitatea. Ce-i drept, poate exista o atractie ingrozitor de mare si sa simti ca nu mai ai cuvinte, ca iti raman cuvintele in gat. Desi sunt o persoana extrem de volubila, de-a lungul timpului am gasit si barbati in fata carora am clacat si nu eram in stare sa leg doua vorbe coerent. Si nu erau niste super barbati, super manechini... Pur si simplu emanau forta si ma intimidam in prezenta lor.

De fapt, in momentul cand incepem sa conversam, nu conteaza asa mult ceea ce spunem ci modul in care o facem. Cei mai multi dintre noi ignora puterea de seductie a vocii: aceasta ne dezvaluie personalitatea, precum si intentiile, educatia, originile sociale si culturale. Evident si limbajul trupului conteaza foarte tare. Iar cele doua combinate pot genera un triumf. Oricum, dintre cei doi tineri mentionati mai sus, cu siguranta vei avea ce conversa cu motoristul, care iti va face o multime de scenarii si povesti si fara sa-ti dai seama vei ramane captiva in lumea lui pentru o vreme.

Bun... si acum urmeaza firesc contactul fizic. Usor! Nu e inca ACEL contact fizic! Contrar cliseelor, femeia este cea care, in 75% din cazuri, face primul pas. De cele mai multe ori, primul contact fizic consta intr-o atingere a umarului barbatului sau o usoara mangaiere a bratului sau mainii. Acest gest trebuie sa para spontan, dar de fapt este intentionat, planuit: in acest fel, femeia isi manifesta receptivitatea si indica barbatului ca are permisiunea de a lua initiativa. Ceea ce el face, luandu-i mana sau strangand-o in brate. Tot el este cel care lanseaza primele invitatii, fie pentru o plimbare, fie pentru sex. Relatia se poate termina la aceasta etapa daca unul dintre parteneri se grabeste sau pierde "ritmul". Procesul de seductie are nevoie de incurajare, dar si de domesticire.

O ultima etapa din acest lung drum este cea a sincronizarii corporale, in care fiecare se face ecoul celuilalt. Fata in fata, cei doi se inclina usor unul catre celalalt, aratand astfel receptivitatea reciproca, beau simultan din pahare sau isi incruciseaza picioarele in acelasi moment. Aceasta tendinta de "oglindire" este un indiciu ca relatia sexuala si amoroasa - "dansul dragostei" - devine posibil. Majoritatea povestilor de iubire au urmat acelasi tipar. Acest proces poate fi mai rapid, si atunci vorbim despre "dragoste la prima vedere" sau "coup de foudre", sau poate dura cateva luni, timp in care cei doi parteneri se "imblanzesc" reciproc, progresiv, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre celalalt inainte de a se indragosti complet.

Exista intr-adevar persoane care stapanesc foarte bine aceste arme ale seductiei si pentru care totul se intampla natural dar si persoane care au de muncit fie ca nu detin aceste arme, fie ca nu au curajul sa le puna in aplicare.