sâmbătă, 26 aprilie 2008

Ce bine e acasa...

Nu credeam ca o sa vina vremea cand voi spune: ce bine e acasa!

Pentru mine acasa, de foarte multi ani, inseamna Bucuresti. Cand merg la ai mei, merg la ai mei, nu merg acasa. Nu imi ofera niciodata conditiile pe care le am la mine acasa. Desi, fie vorba intre noi, tot datorita lor la mine acasa ma simt cel mai bine...
As minti daca as spune ca nu am fost bine primita, insa nu am avut niciodata un coltisor al meu unde sa pot sta doar cu mine. In momentul plecarii din casa alor mei s-a produs evacuarea... camera mea se transformase in uscator, calcatorie, atelier de croitorie si depozit... Acum parca incep sa revina la normal lucrurile... Am coltul meu din nou! Si este doar al meu!!! Am televizor!!! Am internet!!! Si chiar e buna conexiunea!!! Mi-a luat vreo ora sa reusesc sa ma conectez prin clicknet pt ca operatorii inainte de sarbatori nu mai inteleg notiunea termenului: amabil.

Ei bine, sunt acasa si este pentru prima oara cand nu am chef sa ies in oras cu vechii mei prieteni ci sa stau in patutul meu, in asternutul meu si sa zac asa in coltisorul meu...

Parca totul miroase a fericire... Si cand ma gandesc ca nu aveam nici un chef sa vin acasa...

5 comentarii:

Anonim spunea...

Te mai face maica-ta "porc"?

Bucharest's Nightlife spunea...

Se pare ca ai sarit peste lectiile de limba romana din scoala generala unde se invatau genurile obiectelor si ale persoanelor...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Bucharest's Nightlife spunea...

Nah c-ai zis-o...
mai naspa e ca tot eu pot si sa decid daca ramane sau nu...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.